vineri, 19 mai 2017

 DE UNDE VIN COPIII?

Mama, Barza sau Fabrica de Copii?



     Am cunoscut zilele trecute, mai exact in doua zile consecutive, absolut conjunctural doua familii cu multi copii. Intr-o zi o familie cu 10 copii si in cealalta zi o familie cu sapte copii, fara nici o legatura cauzala intre ele. Am socializat putin cu ambele familii, exact cat a permis acel context pasager. Trairile datorate acestor scurte intalniri m-au determinat sa povestesc aici cateva ganduri.
Eu, ”ca unul ce are cativa copii la activ”, am fost profund impresionat de intalnirea cu aceste familii. Impresiile m-au urmarit cateva zile la rand. A fost ceva special, o stare de bine, de nadejde, de bucurie. Acele familii radiau ceva special, parca impartaseau bucuria unui secret comun, aveau ceva numai al lor, o comuniune de neinteles pentru cei din afara. Ei traiau ceva frumos si strain de aceasta lume aflata in deriva. Ceva diferit de ”valorile” contemporane promovate cu forta demonocratiei. Ma refer aici la ideile depopularii fortate, la planning-ul familial, promovarea contraceptiei, avortului, a noilor valori total straine ideii de familie si mai ales indreptate impotriva ideii de familie cu multi copii.
Atunci am simtit ca merita sa sarut mana acelor mame. Mi-a fost rusine sa nu fiu interpretat gresit si acum parca regret asta.
Cu adevarat acelea sunt mame eroine ca si cele care au trait cu mult inaintea lor. Cele dinainte au crescut copii in conditii foarte grele fara ajutorul inovatiilor moderne. Imaginati-va ca trebuie sa cresteti 10 copii doar fara masina de spalat si fara pampers. Pare deja o aventura peste puterile noastre. Mamele contemporane au masini de spalat, pampers si toate cele necesare, dar au impotriva tot sistemul si tot oprobiul public. Ele lupta cu mentalitatile, directivele si chiar legile contemporane. Umblati doar cu 4/5 copii de mana pe strada si vedeti cum va priveste lumea, spuneti la serviciu ca aveti 5 copii (nu vorbim de 10) si vedeti cum sunteti priviti. Parintii cu multi copii au dus in trecut si au de dus si acum o lupta grea.
Cu atat mai greu este astazi sa iti cresti copiii crestineste, sa ii inveti si sa ii educi corect in total contrast cu tot ceea ce vad la scoala si in mediul in care se invart, unde provocarile sunt imense, de la smartphone si internet pana la droguri si prostitutie. Este greu uneori doar sa faci sandwich-uri dimineata pentru 5 copii care merg la scoala si sa faci fata la spalat si uscat rufe la volum mare aproape zilnic. Asta fara sa mai vorbim de teme si mai ales indrumare si povatuire pentru toate problemele emotionale si sufletesti care apar zilnic si sunt in crestere proportionala odata cu varsta. Da, este greu sa fii parinte si mai ales sa ai multi copii, DAR ESTE FABULOS DE FAIN SI BINE! Aceasta bucurie nu poate fi explicata si nu se compara cu nimic din lumea asta.
Am vazut asta foarte clar in ochii acelor doua familii. Dincolo de transpiratia, ridurile si oboseala evidenta a parintilor, se vedea acea lumina discreta ce stralucea in ochii lor si cumva in ochii copiilor, era taina lor si a familiilor cu multi copii.
Am vazut asta mai de mult si in ochii familiei Bodnariu in Romania (in plus era si o anumita rezerva si teama, frica omului patit). De atunci am vorbit personal cu mai multi romani stabiliti in Norvegia si alte tari nordice apropiate. Am facut asta deoarece nu am vrut sa iau neaparat de bun tot ce am citit pe internet despre abuzurile Barnevernet. Am primit confirmarea faptului ca exista acele abuzuri si ca acolo functioneaza o cenzura aproape perfecta, majoritatea nu stie nimic despre asta, pentru ca nu se vorbeste pe subiect la modul oficial si pentru ca cei care au ceva de spus tac, da, tac de frica. Se pare ca aceasta lumina frumoasa si tainica, despre care vorbeam mai sus, s-a stins de mult in ochii majoritatii nordicilor care traiesc in cele mai ”civilizate” tari din lume. Se stinge incet in lumea intreaga…
In contrast cu bucuria din ochii parintilor am vazut si tristetea din ochii acelor cupluri care acum au ajuns la o varsta si nu pot avea urmasi. Din pacate multi dintre ei au imbratisat in tinerete o conceptie gresita. Sa nu facem copii acum, sa tragem tare pentru a face intai cariera, pentru a avea o situatie materiala buna ca sa avem ce oferi copiilor. Greutatile si nivelul de expectanta a tot crescut, timpul a trecut si atunci cand si-au dorit copii nu au mai putut avea. Metodele contraceptive si varsta si-au spus si ele cuvantul, dar nu mai mult decat Dumnezeu. Copiii se fac la tinerete, atunci cand poate nu ai conditii si bani de ajuns, dar cand ai curajul si sanatatea de partea ta (cum spune o vorba din popor, ”fiecare copil vine in lume cu o paine sub brat”. Perfect adevarat, Dumnezeu poarta de grija si nu moare nimeni de foame).
Rabdarea se pierde odata cu varsta si apar obiceiurile si tabieturile. De la o anumita varsta copiii se cresc din ce in ce mai greu, cu mult efort psihic si cu mari sacrificii (nu financiare). Toate se fac la vremea lor! Este imensa tristetea din ochii acelor cupluri, multi dintre ei oameni realizati si respectati acum in societate, cu o stare materiala de invidiat, care realizeaza ca totul a fost in van, ca nu ramane nimic real in urma lor, ca li se stinge neamul si amintirea in lume. Exista totusi si pentru ei o varianta de sacrificiu, adoptia, dar asta este o cu totul alta poveste, o aventura greu de imaginat…
Acum, as vrea sa va mai povestesc ceva in contrast aparent cu imaginea idilica a unei familii fericite. Pana nu de mult aveam impresia ca esti ocolit de moarte daca esti parinte si ai in crestere mai multi copii mici. Credeam cumva ca ai o misiune sacra si trebuie sa fii aici alaturi de ei asa cum e firesc, mai ales atunci cand sunt mici. Bineinteles ca moartea e posibila oricand, dar pare improbabila si nejustificata pentru un parinte aflat in situatia despre care vorbim. Toata aceasta impresie de suprafata pe care o aveam s-a naruit de putina vreme, cand am aflat despre moartea unor parinti diferiti din biserica noastra, parinti care aveau copii mici in crestere. La unul dintre cazuri a murit un tata care parea a fi o forta de sanatate si putere a naturii, a murit asa subit si a lasat in urma o mama indurerata cu mai multi copii. Greu de inteles cu logica omeneasca ratiunea lui Dumnezeu. Nu am nici un dubiu ca se aplica si aici unicul si inteleptul proverb romanesc ”tot raul spre bine”. Oricum asta a fost pentru mine dovada ca e posibil si foarte probabil si un asemenea scenariu trist.
Legat de subiectul acesta al mortii, trebuie sa spun ca am participat la cateva pomeniri si parastase in familie si am inteles un lucru. Este foarte important sa ramana in urma ta cineva din familie, care sa iti faca pomana dupa randuiala crestineasca de cate ori se cuvine. Uitarea functioneaza perfect, dupa ce mori esti uitat treptat, asta e cert. Dumnezeu ingaduie uitarea ca sa ne putem continua viata in mod normal, dar ingaduie uitarea cu masura pentru cei din aceeasi familie.
Este esential sa ai copii educati bine crestineste, care sa isi aduca aminte de tine pentru a face toate pomenirile. Atunci cand toti te vor uita definitiv ei isi vor aduce aminte. Aceasta aducere aminte este de multe ori salvatoare, este atat de importanta incat de multe ori poate scoate si sufletele repausatilor din iad. Cate suflete nu se tanguiesc oare in iad si ar da orice sa aiba pe cineva in lume care sa faca pomeniri si milostenii pentru ei, sa implineasca acele pacate pentru care nu au mai avut suficiente fapte bune de pus in balanta. Da, nemurirea se poate obtine si prin copii, bun de stiut!
Copiii sunt legatura dintre viata si moarte, ei au rolul lor neinteles corect in zilele noastre. Dar de unde vin ei? O intrebare pe cat de banala pe atat de complexa si profunda. Unii parinti au copii imediat fara nici un efort, altii ii dobandesc foarte, foarte greu, iar altii raman fara ei pana la sfarsit. Un lucru este evident aici, nu parintii sunt cei care aduc copiii in lume, ei incearca. Ei pot fi vehicule de transport cu autoservire inclusa (mama), dar nu sunt ei cei responsabili cu adevarat de sosirea pruncilor in lume.
Barza poate fi raspunsul pentru unii mai mici, fabrica de copii (maternitatea) raspunsul pentru unii mai mari si neimplicati, parintii si mai ales mama sunt raspunsul pentru marea majoritate. Dumnezeu este raspunsul final. Daca lumea ar intelege ca Dumnezeu trimite copiii in lume doar atunci cand trebuie, multe poate s-ar schimba. Dumnezeu iubeste copiii si cu atat mai mult copilul din noi! Ma inclin in fata parintilor cu multi copii si mai ales in fata acestor mame care tin pe umerii lor fragili viitorul omenirii!
As vrea in final sa mai impartasesc cu voi o experienta recenta care m-a marcat. Cineva apropiat mie a facut pomana cuvenita la biserica pentru unul dintre parinti care a murit. In plus si-a dorit sa mai dea personal ceva de pomana si avand nevoie de ajutor m-a rugat pe mine sa il insotesc, sa il ajut. Zis si facut. Am ridicat de la o patiserie comanda facuta in avans, putin peste 100 de placinte bune cu branza si stafide si am plecat spre un mare azil de batrani unde aveam de gand sa le impartim. Aici a inceput aventura.
La azil ne-am lovit de imposibil. Nu a fost de ajuns bonul care justifica provenienta produselor si nici explicatiile noastre. Ne-au cerut factura fiscala si contract de sponsorizare si in plus un soi de declaratie de conformitate din partea producatorului pentru produse. Aceste cereri nu sunt absurde, intr-un fel e de inteles ca nu poti oferi rezidentilor ceva de mancare fara sa ai siguranta calitatii produselor, e o raspundere pe care trebuie sa poti sa ti-o asumi. Trebuia sa avem copii dupa buletin, sa avem formularul de contract, sa ne fi programat din timp etc.
Pe cat eram de bine intentionati, pe atat am ramas de blocati. Am realizat ca oamenii astia au cumva dreptate dar ca asta ne impiedica pe noi sa facem o milostenie la modul natural, simplu si nebirocratic. Am plecat de acolo in cautarea unei cantine sociale despre care stiam. Ajunsi in celalalt capat de oras am vazut ca era deja inchis, am ajuns pe la 17, adica prea tarziu. Am sunat la telefonul afisat pe geam in ideea ca poate cineva poate prelua si redistribui bunatatile noastre (placintele alea miroseau grozav) sau ne poate face vreo sugestie. Nu a raspuns nimeni.
Atunci mi-am adus aminte de vorba mamei. Bucurati-va daca va bate cineva la poarta sa va ceara de pomana ca o sa vina vremea sa vreti sa dati si sa nu aveti cui. Pe acest subiect s-a scris deja, in lume cei homeless si saraci sunt alungati, arestati si total nedoriti. In Anglia parca au pus chiar tepuse speciale in locurile unde dormeau acestia. Societatea viitorului nu are nevoie de varstnici, cu atat mai putin de unii fara adapost si saraci. Sunt numai buni sa aleaga democratic euthanasia. Lumea civilizata nu iubeste cersetorii si saracii si  nu agreaza ideea de milostenie.
Ajunsi in impas (nu puteam imparti la colt de strada peste 100 de placinte) am optat pentru o varianta de compromis. Sa mergem intr-un cartier marginas in tiganie, la tigani acasa.
Deoarece amandoi nu avem nici un stress sau teama fata de astfel de incursiuni (ba din contra, ne face placere) am intrat cu masina pe stradute intortocheate pana la periferie in zona rau famata unde locuiesc tiganii. A fost ca in filmele lui Emir Kusturica. Am intrat in alta lume. Aici am fost imediat inconjurati de o multime curioasa, de la puradei dezbracati pe jumatate si desculti, la pirande frumoase cu cozi impletite si imbracate ca primavara cu tot alaiul ei de flori si pana la tigani mustaciosi bine ferchezuiti.
Sunt prea multe de povestit. Incerc sa ma rezum la esential. In primul rand oamenii aia sunt vii, sunt curiosi, sunt prezenti. Ne-au inconjurat imediat. In lumea civilizata in cel mai fericit caz altii ne-ar fi privit ascunsi de dupa perdele din casa si eventual ar fi sunat la politie sa raporteze doi ciudati care tulbura linistea si ordinea publica. Daca nu stiati, dincolo se practica si incurajeaza serios si oficial “turnatoria”, e la mare cautare sa fii sifonar, sa iti parasti vecinul, sa raportezi si asta in calitate de bun cetatean.
Apoi oamenii aceia ,care nu erau nici pe departe cu totii saraci, s-au bucurat sincer si au primit fara reticente si din toata inima pomana noastra. Unii dintre ei cu masini bune si bani chiar ne-au spus: "Noi avem tot ce ne trebuie, dar ne bucuram de pomana voastra. Vedem ca o faceti din suflet si ne bucuram si noi si zicem Bogdaproste, sa fie primit!". Ne-am simtit ca in mijlocul unei familii.
Oamenii aceia erau asa frumosi si cei saraci si cei bogati si aveau o gramada de copii, care erau la fel de frumosi. Nu am vazut un copil cu smartphone in mana, toti se jucau in strada. Am stat de vorba cu ei sincer, ca de la suflet la suflet si la sfarsit, unul a facut parca in numele tuturor o remarca epica, “ce bine ca am mai stat si noi asa de vorba”. Parca eram reprezentantii a doua civilizatii instrainate de sute de ani care acum se regaseau in mod mirabil. Toti au spus din inima bogdaproste si ne-au transmis o inexplicabila stare de bucurie. Erau atat de naturali si frumosi, in total contrast cu convenientele, standardele si artficiile lumii moderne. Conservatori in traditiile si obiceiurile lor, cu multi copii si foarte primitori semanau cu o adevarata comunitate traditionala. I-am simtit mai crestini decat pe multi alti crestini autentici. Nu vreau sa idealizez sau sa coafez realitatea despre tigani, care dupa cum bine stim este alta de multe ori. Va povestesc doar ce am trait atunci si adevarul este ca a fost totul trait si simtit asa. Mi-a confirmat prietenul meu cand l-am intrebat, deoarece am vrut sa ma asigur ca nu am luat-o eu cumva “pe aratura”.
El a simtit la fel totul si aceasta stare de bine, bucurie si entuziasm m-a urmarit atunci toata ziua. Am simtit ca ne-a ajutat Dumnezeu sa facem pomana cu adevarat, placintele acelea chiar au fost pentru ei. Dumnezeu ne-a ascultat rugaciunea atunci cand am zis: “Doamne ajuta-ne sa gasim, sa avem cui da de pomana”.
Am plecat din mijlocul lor cu sentimentul ca ne despartim de niste prieteni apropiati si in plus cu o anumita nostalgie. Un dor ascuns dupa autentic si traditional, lucruri pe care le-am cam pierdut in lumea noastra.
Dintre marile bucurii ale vietii, doua cred eu acum ca sunt la loc de cinste si pe ambele le-am trait in mijlocul acelor tigani primitori. Una este bucuria de a avea multi copii (asta se vedea clar si la ei, pareau oameni fericiti si impliniti). Ce poate fi mai frumos decat sentimentul de a-i vedea sarind pe tine si strigandu-ti numele atunci cand te intorci acasa. Cand te coplesesc cu dorinta de a te lua in brate de bucurie ca te vad dupa o zi intrega, sau atunci cand vin la pieptul tau si cauta alinare pentru vreo durere sau suferinta. Parintii cunosc bine despre ce vorbesc aici.
O alta mare bucurie traita si inteleasa cu aceasta ocazie ce mi s-a oferit fara sa o merit, este sa vezi si sa simti bucuria celui care primeste milostenie de la tine. Sa dai tu de pomana cu mana ta si sa-i transmiti direct omului odata cu milostenia si gandul tau bun, bucuria ca il poti mangaia putin. Cu adevarat, ”mai fericit este a da decat a lua”! Daca vreti si puteti sa faceti copii si milostenie, aveti la indemana o reteta simpla pentru fericire. Bineinteles ca vine la pachet cu foarte multa suferinta si ispite, dar merita din plin!
Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Oamenii pot fi fericiti si cu putini/multi copii si fara ei, cata vreme fac voia Lui Dumnezeu. Fiecare are drumul si crucea sa, iar acest material nu incurajeaza sau catalogheaza ceva sau pe cineva. Aceste randuri sunt doar expresia bucuriei de a impartasi anumite trairi. E bine, e rau, nu stiu, asta trebuie sa spuneti voi. Pana atunci, s-auzim de bine si Doamne ajuta!

Si totusi, de unde vin copiii? Cred ca vin din dragoste, din dragostea Lui Dumnezeu fata de noi, care suntem copiii Lui si din dragostea parintilor, copiii vin din dragoste…




luni, 24 aprilie 2017

RECORDURILE NEPUTINTEI!


Ieri am citit despre moartea napraznica a doi copii foarte speciali. Consider ca acest eveniment merita o mica analiza dintr-o perspectiva crestina axata pe latura si responsabiltatea educationala a parintilor. Mai jos postam cateva fragmente din stirile media iar la sfarsit cateva ganduri.

   Dor Geta Popescu (13 ani), supranumită alpinista-fenomen a României, deținătoarea mai multor recorduri mondiale şi europene, este unul dintre copiii care au fost uciși de o avalanşa din Retezat. Ea era însoțită de un coleg, Erik Gulacsi, 12 ani, și el deținător al unor recorduri. El este cel de-al doilea copil care a decedat în avalanșa produsă sâmbătă în Retezat.
În tragedia din Munţii Retezat au murit sâmbătă doi copii de 13 şi de 12 ani, după ce au fost surprinşi de o avalanşă pe un traseu periculos, unde zăpada măsoară peste un metru. Copiii erau însoţiţi de cinci adulţi, trei dintre ei au fost răniţi de zăpada prăvălită de pe munte. Rănile supravieţuitorilor nu sunt însă foarte grave, spun echipajele de salvare care au intervenit. Acestea au avut nevoie de patru ore ca să ajungă la locul unde erau oamenii. Meteorologii anunţaseră încă de vineri că în masivul Retezat e risc maxim de avalanşă. A nins mult, iar vântul a bătut cu aproape 100 de kilometri pe oră. Potrivit salvamontiştilor, cei doi adolescenţi care au murit pe munte au fost loviţi puternic de stânci în momentul declanşării avalanşei din Munţii Retezat. Cei doi erau însoţiţi pe munte de taţii lor.
Dor Geta Popescu are în palmares opt recorduri mondiale şi unul european, ea obţinând primul record la zece ani, în 2013, când a devenit cea mai tânără alpinistă din lume care a atins Vârful Ararat (5.137 de metri).
Seful Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodeanu, a explicat ca cele doua grupuri pur si simplu nu aveau voie sa fie in acea zona.
"Vorbim de un numar foarte mare de persoane care intr-o perioada cu zapada proaspata nu aveau ce cauta acolo. Chiar daca este cum ziceau unii o scoala de munte. Pai tocmai, asta nu cred ca inveti la scoala de munte sa te duci a doua zi dupa ce a nins proaspat un metru. Asta este cea mai mare greseala pe care o faci intr-o scoala de munte. Sa le-arati ce?
Nu ne-au anuntat ca sunt in zona, de obicei se anunta cand e un grup mare ca sa suplimentam si noi - nu mai erau doi salvamontisti, erau 10, dar nu au zis nimic. (...) Am dat avertizare si ieri si alaltaieri, am dat tot timplul avertizari pentru ca zapada depusa, asta nu trebuie sa fii expert, depusa foarte multa intr-un timp foarte scurt nu are priza jos - e ca zapada de un metru pe acoperisul de tabla, asa se duce", a spus Bodeanu.
Acesta a explicat ca, dintre cei 5 adulti, unul a fost preluat de ambulanta - este vorba despre tatal Dor Getei Popescu - si ceilalti de politisti, pentru a da explicatii despre cum a avut loc tragedia (este deschis dosar penal).
A fost incalcata legea muntelui: Nu profana muntii prin mania recordurilor!
Salvamont Neamt transmite, printr-un mesaj postat pe contul de Facebook, ca in evenimentul de sambata a fost incalcata ultima dintre cele 10 legi ale muntelui. "Trecand peste tragedia in sine, peste drasmatismul situatiei, peste povesti si legende precum ca muntele isi ia din cand in cand jertfa, exista un mare semn de intrebare, un mare DE CE? DE CE... cand de zile intregi SALVAMONT Hunedoara emitea avertizari de pericol iminent de avalansa.
Mai mult de atat, aceste avertizari sunt emise pentru turistul obisnuit, nu pentru alpinisti cu mare experienta care au calcat in picioare varfuri de mii de metri... DE CE? Exista o lege a muntelui uitata de mult si de multi, ultima din cele 10 “Nu profana muntii prin mania recordurilor. Intelege-le sufletul!', a scris pe Salvamont Neamt.

Ultima postare a Getei Popescu urcata Vineri dimineata pe Facebook:
"Performantele mele anterioare şi expunerea media sunt argumente solide pentru a te alătura echipei cu care am realizat expediţiile de record in munţi înalţi. Alătură-te echipei câştigătoare, am nevoie de susţinerea ta
Un Comentariu postat pe net:
“Lumea alpina” a sanctionat inca de cativa ani actiunile acestui tata orbit de recorduri, insa evident ca vocile lor nu au avut ecou, prinde mult mai bine o stire bombastica decat o parere critica. Alpinismul de altitudine nu este un sport pentru copii, sa faci recorduri de tipul “cel mai tanar” in acest sport este o mare ineptie din punct de vedere medical, ca sa nu mai vorbim ca din punct de vedere strict sportiv recordurile acestor doua fete nu reprezinta o performanta de top, cum este cazul lui Toma Coconea sau Tibi Useriu. In acest caz, faptul ca nu a fost nimeni atat de inconstient incat sa faca toate acele varfuri la o varsta atat de frageda ar trebui sa ne puna pe ganduri…
Surse:

Cateva ganduri despre ispita vedetismului si educatia copiilor

      Este greu sa te apleci asupra unei asemenea tragedii si sa ramai impartial. Cine poate intelege durerea infinita a tatalui supravietuitor, durere care il va insoti probabil toata viata. Poate tragicul eveniment este o ”mana intinsa” de Dumnezeu familiei, o sansa de schimbare sufleteasca, de pocainta, de inviere duhovniceasca. Este posibil ca Dumnezeu sa fi luat acesti copii acum, aflati poate inca la limita superioara a inocentei, pentru a le salva sufletele de o previzibila boala duhovniceasca numita mandrie si vedetism. Oricum ar fi nu trebuie sa judecam, trebuie insa sa invatam ceva.
Traim intr-o lume concurentiala (spre ex. Coreea de Nord este în topul tarilor cu cea mai mare rata de suicid, pentru al 11-lea an la rand iar una dintre cauze este teama de esec datorata concurentei acerbe la nivel de reusita sociala). Unii parinti din dorinta extrema de reusita pentru copiii lor, ajung sa le induca copiilor frica de esec (urmare fiind depresiile si tentativele de suicid) sau sa le hiperpotenteze anumite abilitati si aptitudini reale sau imaginare din dorinta de reusita absoluta. De aici pana la extreme nu mai e decat un singur pas. Parintii le distrug astfel in mod inconstient copiilor inocenta. Copiii care ajung la performante reale vor avea de luptat prematur cu ispitele mandriei si ale vedetismului si e greu de crezut ca vor iesi invingatori. Toate acele emisiuni de divertisment unde copiii sunt incurajati sa devina campioni si mici vedete sunt distrugatoare.
Cei mici (cu anumite  exceptii) nu ar trebui sa vada lumina reflectoarelor in calitate de aspiranti la titluri, premii si onoruri. Cea mai frumoasa perioada a vietii este copilaria, iar pentru a fi asa, ea trebuie traita si savurata din plin mai ales prin joaca. Copiii trebui sa aiba timp sa se joace (joaca este o modalitate educationala nativa fireasca si minunata). De multe ori cei mici sunt incorsetati intr-un program zilnic sufocant, scoala, afterschool, meditatii, discipline recreative/sportive/educative optionale, unele dupa altele fara pauze consistente si fara timp de joaca.
Este foarte bine ca ei sa fie implicati in activitati extrascolare si sa practice macar un sport, DAR cu masura si cu timp liber suficient. Din pacate sistemul educational urmeaza acest trend opresiv axat pe competitie si performanta si mai ales pe cantitate. Programa scolara este foarte incarcata iar varsta de ”scolarizare” coboara. Se doreste ca cei mici sa fie ”institutionalizati” de la varste cat mai fragede. Scopul final camuflat si nedeclarat este ruptura dintre parinti si copii, ideea e sa fie cat mai ocupati si obositi, sa se vada mai rar si mai putin. Asta este societatea viitorului in care veti auzi dictonul suprem: ”Copiii vostri sunt ai nostri”!
Copiii nu trebuie sa fie angrenati de parinti in lupta pentru suprematia de a fi cei mai buni, de a fi mereu primii. E bine sa fii bun, sa mai si castigi dar nu sa faci un scop din asta. Un asemenea obiectiv ii ruineaza sufleteste, le fura timpul liber si le macina inocenta. Este necesara masura si dreapta socoteala.
Parintii trebuie sa inteleaga un lucru elementar. Cel mai pretios dar si cea mai importanta mostenire pe care o pot lasa copiilor este CREDINTA. Daca au credinta, Il au pe Dumnezeu si implicit tot ce le trebuie pentru a reusi in viata, si aici si dincolo!
Ramane in final sa reflectam si la paradoxalul record al neputintei omenesti tragic ilustrat aici, sa bati recorduri mondiale si sa urci pe munti periculosi la peste 5000 de metrii si sa mori rapus de avalansa in muntii Retezat!
Dumnezeu sa odihneasca sufletele celor doi copii si sa mangaie duhovniceste inimile parintilor indurerati!



duminică, 23 aprilie 2017

HRAM Brasov 2017



Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele, si adu mana ta si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios!

A fi credincios presupune o mare raspundere iar celor credinciosi mult li se va cere deoarece au stiut si sunt datori cu faptele credintei. Mai aspra va fi judecata celor credinciosi dar pacatosi, mai dureroasa decat a celor necredinciosi care n-au cunoscut lumina credintei...
Acum la ceas de bucurie sa nu uitam raspunderea care apasa pe umerii nostrii dar mai ales sa ne bucuram de darul credintei.
Din peste 7 miliarde de oameni, in lume sunt probabil intre 300/500 de milioane de ortodocsi, statisticile difera in functie de cine anume le face. Dintre acestia mult mai putini sunt cei care tin credinta stramoseasca, dreptslavitoare, patristica, dreapta, neandreptata si neafiliata ecumenismului. Vorbim practic de o veritabila minoritate la nivel mondial care poate fi  numita corect scripturistic, ”turma mica”. Oare suntem cu adevarat constienti ca ne-am nascut in familii binecredincioase si am cunoscut credinta adevarata? Avem mostenirea nepretuita a credintei adevarate. Aceasta este o mare bucurie si ar trebui sa multumim lui Dumnezeu ca ne-am invrednicit sa fim partasi ai acestei mosteniri spirituale.
Sa ne bucuram si sa praznuim duhovniceste in lumina Adevarului! Sa nu uitam insa ca usor este sa ne amagim si sa ne mandrim considerandu-ne privilegeati si superiori celorlalti. Sa nu ii tratam pe ceilalti de sus cu aroganta si sa nu judecam. Mai usor putem noi cadea, pentru ca avem de unde si mai usor este lor a se ridica si indrepta. Sa nu consideram ca fiind dreptslavitori ne mantuim automat, asa din oficiu fara faptele credintei si sa nu uitam infricosatele cuvinte ale Domnului: ”De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei”.
Mare este bucuria credintei adevarate, cunoasterea Lui Dumnezeu Cel Inviat si preaslavit! Slava, lauda si multumita Tie Dumnezeul nostru! Oare care salut in lumea asta e mai frumos, mai plin de bucurie decat acesta, HRISTOS A INVIAT!





sâmbătă, 15 aprilie 2017

A VENIT SFANTA LUMINA 2017!!!

HRISTOS A INVIAT!




Amintiri din Vesnicie
-fragment-
    Bucuria Sfintei Lumini imi aduce aminte de singura data cand m-am invrednicit sa ajung de Paste in Ierusalim. Este o poveste lunga plina de amintiri despre care vom mai vorbi poate curand. Dupa stradanii nesfarsite, nu am reusit sa intram in Biserica Sfantului Mormant. Eu nu am vrut sa accept acest fapt si mi-am propus sa fortez nota. Inarmat cu vointa de fier am pornit intr-o lupta muta cu sistemul defensiv israelian care era hotarat sa nu tolereze intrarea prea multor crestini in biserica. A fost un an cu tensiuni mari, multe dintre ele firesti oarecum pentru ei, nefiresti pentru noi. Acestea au avut ca rezultat direct, limitarea drastica a accesului nostru in sfantul lacas, asta ca sa aflam mai tarziu ca in biserica a fost destul loc sa mai incapa o multime de credinciosi. Acestia, adica si eu, am fost opriti si ingraditi intr-un deja firesc exces si abuz de putere de tip politienesc. Poate nu stiati, in Israel exista drepturi doar pentru evrei si obligatii doar pentru crestini, asta exprimat asa metaforic, la modul cum se simte din exterior atmosfera. Oamenii aia chiar se simt stapani in tara pe care o numesc a fi a lor si se manifesta ca atare. Lejer poti fi bruscat, intimidate, jignit, inchis sau impuscat daca deranjezi cumva prea tare (chiar si simpla prezenta este uneori asimilata notiunii de “a deranja”). Democratia acolo este unilaterala si exclusiv etnica, religia lor conduce toate principiile si libertatile, pe scurt, a fi crestin in Israel poate fi o provocare adevarata!
Continuam povestea, am fost prinsi pe o strada lata de vreo 8 metri care ducea spre biserica. Eram sute de oameni inghesuiti si limitati de grilaje metalice care uneori se deschideau sa mai inaintam o sectiune, totul controlat de forte de ordine inarmate. Inghesuiala era cumplita, un peste in conserva ar putea fi numit rezident intr-un apartament de lux comparativ cu noi. Nu sunt genul pe care il sufla vantul pe strada si am o conditie fizica decenta, cu toate astea am fost aproape de lesin. Inghesuiala era feroce, toti ne luptam sa inaintam, centimetru cu centimetru sa mai facem o sectiune, sa mai trecem de un grilaj. Presiunea era uriasa pentru ca din spate impingeau constant sute de oameni si noi nu inaintam suficient in acelasi ritm in care ei ne presau. Era sufocant, fierbinte si dureros si mai ales vizibil si previzibil, fara speranta.
Eram atat de proape si totusi foarte departe, eram aproape mort si totusi viu, eram pe cale sa traiesc o minune altfel decat imi imaginam. Cred ca totul a inceput brusc. In tot acel cuptor unde soarele pare etern suspendat pe cer, seninul un wallpaper afisat din oficiu iar vara un singur anotimp, s-a starnit subit un soi de vijelie pasnica. Ceva venea din fata, un vant racoros, tonic si plin de vioiciune ne-a mangaiat parinteste, apoi s-a prabusit roua cerului peste noi, o racoare vie aproape duioasa ne-a cuprins spontan si pe nepregatite. Natura s-a schimbat la fata cu chip de slava si de putere iar asta vizibil si uimitor. Au aparut stoluri de pasari cantatoare care se prabuseau in raiduri energice rotindu-se misterios, toate cantau, mai bine zis slavosloveau, cantul lor era expresia pura a bucuriei nevinovate. Parca se auzea si un clopot ceresc care era si solemn si vesel in acelasi timp, apoi totul a luat foc. Din fata se auzeau strigate si valuri de entuziasm ne-au izbit in plin urmate de perdele de foc miscator care inaintau rapid spre noi. Oamenii pareau ca ard la propriu si sigur ar fi luat foc in acele conditii de inghesuiala cand aproape toti aveau manunchiuri de lumanari aprinse in mana. Asta daca focul ar fi fost unul normal, dar noi vorbim aici de Sfanta Lumina, focul sfant care lumineaza si nu arde. Imi permit aici a fac o completare. Intalnim in Psaltire urmatorul verset al psalmului 28.
“Glasul Domnului, cel ce taie para focului”. Acesta se refera la hotararea pe care o va da Hristos în ziua judecatii. Atunci focul pregatit spre pedeapsa diavolului si ingerilor lui se taie la glasul Domnului si iata si pricina. In foc sunt două puteri, una care arde si una care lumineaza. Puterea usturatoare şi pedepsitoare, cea care arde ramane celor pacatosi, iar puterea luminoasa si stralucitoare a focului este sortita celor drepti. Glasul Domnului taie para focului si o imparte în aşa fel incat focul pedepsei sa fie neluminos, iar lumina odihnei sa ramana nearzatoare.
Am aprins cele 33 de lumanari iar flacara lor era mare, la inceput era inalta de peste 20 cm. Usor temator am trecut mana prin flacara, era blanda si inofensiva, apoi m-am spalat pe fata cu ea, mi-am trecut-o prin barba si m-am bucurat ca un copil. Am trait atunci cate ceva din bucuria Sfintei Lumini a anului 2010.
Nu m-am invrednicit sa intru, sa primesc Sfanta Lumina inauntru in Biserica Sfantului Mormant, totul dupa merit. Oricum a fost minunat, a fost odata ca-n povesti…


vineri, 14 aprilie 2017

PROCESUL LUI ”CNP”!
Lupta in Justitie

    Tot răul trebuie tăiat de la rădăcină, ca lupta să ne fie mai puțin anevoioasă. La fel și în cazul actelor cu cip, care au ajuns în acest stadiu, pentru că nu am fost atenți la momentul când au introdus CNP-ul. Părinți duhovnicești au fost care să ne avertizeze, dar am fost prea puțini care să luăm seama și mulți s-au descurajat. Totuși mai sunt și excepții. Vă prezentăm mai jos un astfel de luptător, ce duce poate lupta pentru noi toți.
Inginerul Gabriel Barbir din jud. Suceava duce o luptă demnă și refuză CNP-ul de cel puțin 10 ani. Acest lucru nu-i este ușor, mai ales că are familie. A fost de nenumărate ori la Părintele Justin, sprijinindu-ne în lupta anti-cip. Probabil nu este singurul din România care refuză CNP-ul din motive de conștiință religioasă. Știm că în țara soră, Basarabia, sunt mii de astfel de oameni, care au obținut în urma unor proteste de câteva săptămâni, acte de identitate fără CNP. Astfel de luptă întârzie următorul pas: buletinele cu cip, care bat la ușă, anunțându-se că vor îngloba și cardul de sănătate. Mai jos vă prezentăm un interviu pe această temă, publicat în revista Credința Ortodoxă.
“Prin acest număr nu mai suntem persoane, ci un lucru, o marfă. Părintele Antim m-a întărit în convingerea că CNP-ul nu este bun, că în el se află rădăcina tuturor prefacerilor electronice şi biometrice la care sunt supuse actele de identitate în prezent”, a spus Gabriel Barbir.
Interviu cu Gabriel Barbir, inginer geolog din Cozăneşti, judeţul Suceava
       Din câte am aflat, dumneavoastră, domnule inginer Gabriel Barbir vă aflaţi într-un proces juridic cu statul român, cauza fiind actele de identitate personală.
       Mai exact, eu doresc un act de identitate fără cod numeric  personal.
– Cum aţi ajuns la gândul acesta?
– Treptat. La data de 15 februarie 2003, am făcut cununia cu soţia mea Gabriela, la Mânăstirea Petru Vodă – Neamţ, moment în care Părintele Justin Pârvu ne-a spus să nu ne luăm acte de identitate din acestea noi ci să cerem de la Poliţie buletine tip vechi. Am luat în serios cele spuse de Părintele şi, imediat după căsătorie, în luna martie, mai ales că expiraseră buletinele, soţia, profesoară de religie în Vatra Dornei, s-a adresat Poliţiei de acolo, unde a fost repartizată scurt. Eu lucram, atunci, în mina de uraniu de la Crucea. Seara, soţia a venit acasă plângând, fiindcă au agresat-o verbal. A doua zi m-am prezentat la Poliţiei, unde şeful biroului de evidenţa populaţiei a fost amabil cu mine, dar m-a trimis la Poliţia Judeţeană Suceava, că la Dorna nu mai erau formulare de buletine de tip vechi. Din nou mi-am luat zi liberă de la serviciu şi am mers la Suceava. Am nimerit, fără să ştiu, prin pronia lui Dumnezeu, într-o zi de audienţă. Aici, şeful serviciului judeţean de evidenţa   populaţiei a sunat la Vatra Dornei, mi-a scris rezoluţie pe cerere şi m-a trimis acolo să mi se rezolve doleanţa. Bucuros nevoie mare, am pornit-o către Dorna, unde mă aşteptau deja cu nişte adeverinţe provizorii de identitate, în schimb ne-au luat buletinele pe care le aveam, cu promisiunea că ne vor da buletinele de tip vechi în momentul când vor veni carnetele respective. Atunci m-am bucurat că am rezolvat problema, dar mai târziu mi-am dat seama cât de prost am fost. Am aşteptat un an, cât era perioada de valabilitate a “provizoratelor”, dar buletinele nu au mai venit.
Am depus o nouă cerere la Poliţia Vatra Dornei la care am ataşat, ca argument, o copie de pe o pagină din ”Credinţa ortodoxă” din octombrie 2002, în care scria că există Ordinul 1190 al Ministerului de Interne cu prevederea ca, persoanelor care refuză cardurile de identitate pe motiv de conştiinţă religioasă, să li se acorde buletine de tip vechi. După un timp, am primit de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, pe numele mamei mele, o adresă prin care mă informau că Ordinul cu pricina a fost abrogat la 1 aprilie 2004. Dus cu vorba, acţionasem în cotratimp cu mersul vremii…
       Bun ar fi fost dacă, pe buletinele vechi, pe care le-aţi predat în 2003, v-ar fi pus nişte ştampile de prelungire a valabilităţii, respectându-se şi termenele şi prevederile legale.
– Da, acum înţeleg, dar atunci ar fi trebuit să ştiu să cer lucru.  Eu am crezut că funcţionarii de la Poliţie mi le preschimbă, că au cuvânt. Am mers din nou la Poliţia municipala din Dorna, dar de data asta au devenit duri, au refuzat să ne mai dea adeverinţe provizorii de identitate. Am scris alte întâmpinări, prin care argumentam că noi am formulat cererile în anul 2003, înainte să fie suspendat Ordinul 1190. Culmea e că am primit o nouă adresă de la Bucureşti, în care ne spuneau că documentul legal invocat a fost abrogat la 1 aprilie 2003 şi dintr-o eroare de redactare au scris”2004″. Am reacţionat la aceste contradicţii din adresele lor cu o petiţie, prin care am acuzat Poliţia că nu respectă dreptul la conştiinţă religioasă prevăzut de Constituţie şi că, pe deasupra, ne şi minte. Apoi am fost la Bucureşti în audienţă, la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, unde am întrebat care sunt cauzele abrogării acelui Ordin care punea preţ pe conştiinţa religioasă a românilor. Doamna Daniela Gheorghe, de la serviciul secretariat juridic, mi-a răspuns că Biserica Ortodoxă a cerut această abrogare. N-am crezut-o şi i-am cerut să spună cine a rostit această  normitate, iar ea s-a scuzat că acest răspuns l-a primit de la persoane mai sus puse din minister. După  aceea am întrebat un ierarh al Bisericii noastre, care mi-a declarat că nu ştie nimic despre acest lucru. E un mister la mijloc. E posibil să fie o “gogoaşă” a celor de la Interne.
– Nici eu nu cred, frate, că Biserica, mă rog cineva din ierarhie,  le-ar fi spus lor să suspende ordinl care ne permitea, pe motive de conştiinţă religioasă, să deţinem acte de identitate de format vechi. Cert este că v-au lăsat fără buletine…
       Da. Între timp, au apărut probleme cu evidenţa populaţiei, în 2005 s-a născut băiatul nostru Vasile, care trebuia declarat, şi am obţinut certificatul lui de naştere folosindu-mă de un caiet de serviciu, pe care era scris CNP-ul buletinului meu vechi. După un an a murit soacra mea, trebuia făcută o succesiune şi soţia a acceptat o carte de identitate, ca să se poată descurca. Eu, în perioada 2004-2007, nu am avut nici un fel de act de identitate. Culmea e că nu m-a întrebat nimeni nimic deşi o ispită tot a venit atunci, au pornit autorităţile să ne dea salariile pe carduri. M-am împotrivit cu tărie, alături de mine au mai fost vreo 200 de mineri şi nu le-au introdus, dar m-am pus foarte rău cu directorul întreprinderii. M-a schimbat din funcţia pe care o aveam şi m-a trimis la muncă în subteran, fapt care mi-a convenit într-un fel.
       Bănuiesc că aţi continut să cereţi autorităţilor un act de identitate.
– Un coleg de facultate de-al meu ajunsese subprefect la Suceava. Am fost la el şi am lăsat o petiţie pentru prefectură. Şi dânsul şi-a manifestat dorinţa de a obţine un buletin vechi. După o vreme, l-am întrebat şi mi-a spus că a fost şi la guvern şi că nu există nici o posibilitate de a obţine un buletin de format vechi. Numai că, în 2004, a mai apărut o problemă. Am văzut pe un cupon de pensie al bunicii soţiei că buletinul ei nu avea CNP, era datat 1978. Am vorbit cu Părintele Antim, care atunci era la Sihăstria Neamţ, şi el, în urma unei vizite făcute la Mânăstirea Valaam din Rusia, la Sfintele Moaşte ale Sfântului Antipa de la Calapodeşti, care provine din judeţul Bacău, a aflat următorul lucru. Exact în acea perioadă fusese introdus CNP-ul în Rusia şi mulţi monahi, preoţi şi mireni s-au opus cu vehemenţă. Pe toţi i-au adunat să-i judece pentru a-i trimite în lagăre. Într-o sală mare  unde îi tria, erau strigaţi pe nume de pe o listă uriaşă. În timp ce erau strigaţi, din numele lor aflat pe hârtiile acelea a început să izvorască mir, puternic mirositor. Autorităţile ruse au fost covârşite de această minune şi le-au dat drumul la toţi. Minunea nu a făcut decât să confirme faptul că CNP-ul este un număr drăcesc. La noi, Ceauşescu l-a introdus pe tăcute, autoritar, fără să ştim despre ce este vorba.
  – Orice s-ar zice, CNP-ul este numărul pe care se bizuie toată informatizarea actuală a actelor noastre, reducerea persoanei la un şir de cifre în codul de bare.
– Da, prin acest număr nu mai suntem persoane, ci un lucru, o marfă. Părintele Antim m-a întărit în convingerea că CNP-ul nu este bun, că în el se află rădăcina tuturor prefacerilor electronice şi biometrice la care sunt supuse actele de identitate în prezent.
       Ce a urmat?
– În anul 2011, au pornit din nou campania de introducere a salariilor pe card. Între timp Curtea Constituţională declarase acţiunile de acest fel neconstituţionale,motiv pentru care şi eu am scris pe decizia directorului : “Neconstituţional”. Pentruacest fapt m-au judecat şi voiau să mă dea afară, dar până la urmă m-am ales cu o reducere de salariu cu 5 la sută pe o lună. În anul 2013, la un miting, în Bucureşti, organizat contra actelor cu microcip, am vorbit contra CNP-ului. După acest miting, duhovnicul mi-a dat binecuvântare să încep procesul împotriva statului pentru a obţine un act de identitate fără cod numeric personal. Întâi am mers la Poliţia vatra Dornei şi le-am cerut un act de identitate fără CNP. Aceia au zis că am înnebunit. Au refuzat să-mi înregistreze cererea. A doua zi am trimis-o prin poştă şi a trebuit să-mi răspundă oficial că nu există legislaţie în acest sens. Apoi m-am adresat Poliţiei Judeţene din Suceava care mi-a răspuns să merg la Dorna, de care aparţin. Pe baza acestor hârtii, m-am adresat Judecătoriei Suceava, contra serviciului de evidenţa populaţiei din judeţ, cerându-i să emită hotărâre judecătorească pentru a-i obliga pe poliţişti să-mi dea buletin vechi fără CNP. Aici au refuzat să-mi înregistreze plângerea, cerându-mi să depun codul numeric personal. Abia în februarie 2014 mi-au înregistrat plângerea, pe care am scris, luând de pe o legitimaţie de serviciu : “CNP-ul impus de autorităţi”.
Mi-au  pretins, după aceea, o întâmpinare, în care le-am cerut să-mi respecte credinţa ortodoxă şi să-mi acorde o alternativă la actele de identitate format card. A fost un simulacru de proces în care m-au întrebat : ” Pentru ce îţi trebuie un act de identitate fără CNP?”. Le-am răspuns apăsat : “Îmi trebuie!” “Până acum cum te-ai descurcat?” “Cu Ajutorul lui Dumnezeu”, le-am zis. Dialog fără conţinut juridic! Au considerat acţiunea ca nefondată şi mi-au respins-o. Am făcut recurs la Tribunalul Suceava. La judecată, l-au respins, de asemenea, ca nefondat. După care eu am făcut contestaţie în anulare la Curtea de Apel, dosarul având numărul 181/39/2015, îl evoc aici pentru aceia care vor dori să-l cerceteze. Au respins-o şi pe aceasta, în luna mai 2015. În 48 de ore am scris un recurs către Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, în care am cerut o excepţie de constituţionalitate.
Dl. inginer Gabriel Barbir a pus la dispoziție pentru cititorii care vor să inițieze o astfel de luptă, toate documentele ce au fost făcute între anii 2013 și 2016, precum și indicații despre pașii ce
trebuie făcuți, pentru a nu face greșeli de procedură, cum a făcut domnia sa, fapt pentru care instanțele din România i-au tot respins cererile. Dacă din punct de vedere al neconstituționalității impunerii CNP-ului în acte, d-l Barbir ar fi avut câștig de cauză, iată că ițele justiției (omenești) s-au încurcat când a fost vorba de procedura juridică, ultima cerere (o vedeți mai jos) fiind respinsă și nici măcar nu a fost comunicată această decizie direct d-lui inginer, ci doar părții adverse, Serviciul public Comunitar local de Evidență a Persoanelor, Vatra Dornei. Mai jos aveți peste 240 de pagini de cereri, declarații, comunicări etc. Mulțumim d-l inginer pentru încredere și nădăjduim că această luptă va fi o izbândă, căci este partea nevăzută a icebergului documentelor cu cip, împotriva căruia ne luptăm cu toții! Pentru alte întrebări și indicații aveți în documentele de mai jos și nr. de tel al domniei sale, pentru care și-a dat acordul și totodată și-a exprimat disponibilitatea de a oferi indicații celor interesați. Avem rugămintea să nu deranjați decât după ce ați parcurs toată dcumentația și doar în cazul în care vreți să duceți o astfel de luptă. Obiectivul este să se formeze un grup decis să câștige această luptă, mai ales că legislația este de partea noastră (până nu o schimbă).
Ultimul document aparut pe net in aceasta chestiune a fost recursul/ scrisoare deschisa pe care l-a inaintat ICCJ la data de 26.02.2016 (la trei zile de la infatisarea ICCJ cand fara motiv i s-a respins cererea).

“Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu binecuvantarea parintilor duhovnici lupta contra cnp (si nu numai) continua. Suntem crestini si in consecinta avem nadejdea ca vom fi recunoscuti dupa numele de BOTEZ in Imparatia Cerurilor, unde nimic necurat nu poate intra. Incercam sa facem un pas si avem convingerea ca Dumnezeu vazand neputinta noastra, il va face pe restul.  Ing. geolog Gabriel Barbir”.

Pentru informatii suplimentare accesati,


Sursa:


marți, 11 aprilie 2017

EMISIUNE DE URMARIT!

http://www.manastirea-amd.ro/proiect-de-lege-al-ministerului-de-interne-cartea-de-identitate-cu-microcip.html

marți, 28 martie 2017

Cartea Electronica de Identitate
Noi Schimbari Legislative
ATENTIE Termen Limita!


    Nou anuntata schimbare a cartilor de identitate este un motiv real de ingrijorare pentru toti crestinii nostrii. Cunoastem pozitia ferma si oficiala a bisericii noastre exprimata inca din 2009, “Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România se declară fără echivoc şi întrutotul împotriva iniţiativei de introducere a documentelor biometrice. În calitate de instituţie divino-umană, ce are datoria de a păstori duhovniceşte pe cei ce ascultă glasul ei, şi nearătându-se nepăsătoare nici faţă de nevoile şi drepturile sociale şi civice ale poporului nostru, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu acordă binecuvântare credincioşilor din sânul său în vederea acceptării documentelor biometrice de identitate”, dar consideram ca este necesara si binevenita o noua luare de pozitie.
Deoarece noul proiect de lege al M.A.I. nu ofera garantii reale ca va pastra varianta de act de identitate simplu, fara a contine un mediu de stocare electronic sau elemente ascunse inacceptabile pentru un crestin, este necesara luarea de pozitie pentru obtinerea unor garantii legale in acest sens.
Sa nu ne lasam pacaliti de faptul ca reprezentantii M.A.I. au vorbit frumos despre faptul ca vor pastra si actele de identitate simple pentru cei care le doresc din motive de constiinta/religioase. Cunoastem cu totii directia spre care ne indreptam cu pasi marunti dar categorici, este o singura directie si se desfasoara la nivel planetar, se numeste indosariere electronica. Codurile de bare si cipurile de toata ziua sunt premergatoare pecetii, care deja se aplica in multe tari celor doritori.
Este totusi datoria noastra sa ne luptam pentru drepturile noastre iar cei de la M.A.I. trebuie sa vada, sa inteleaga ca noi existam, ca suntem vii si ca suntem multi. Trebuie sa priceapa ca nu ne pot ignora. Nadejdea a fost si ramane mereu la Dumnezeu dar trebuie sa “dam si noi din maini”, atat cat se poate si acum cand se mai poate. Ar fi o bucurie pentru noi, ca pe langa demersurile noastre individuale, propunerile sa fie trimise direct si de catre biserica noastra, printr-o adresa a Sfantului Sinod, in calitate de reprezentat a multimii (poate fi mentionat numarul mare al credinciosilor conform statisticilor oficiale) credinciosilor sai.
Propunerile societatii civile (adica si propunerile noastre) trebuie trimise pe adresa, dgi_transparenta@mai.gov.ro pana pe data de 29.03.2017.

Doamne ajuta!

marți, 7 martie 2017

SLUJBA SINODICONULUI ORTODOXIEI ANUL 2017 LA
MANASTIREA ADORMIREA MAICII DOMNULUI DIN BUCURESTI


Video 1




 Video 2

luni, 6 februarie 2017

ROMANIA DNA SAU ASA CEVA...

            In urma catorva comentarii starnite de articolul anterior, ne simtim obligati sa facem cateva mici completari. In esenta comentariile spuneau ceva de genul, PSD e vinovat de ceea ce s-a intamplat in tara asta pana acum si in fapt schimbarile in bine nu s-au facut pentru ca lumea a stat in casa speriata sa mai protesteze dupa mineriade, ca nimeni nu e manipulat si ca oamenii au iesit in strada fara sa fie influentati, ca Soros si acolitii lui cu proiectul lor pt. Romania e o gogoasa (poate nu stiati ca Soros cu fundatiile sale e alungat din mai multe tari la modul oficial, iar asta inclusiv in Ungaria, tara sa de origine). etc. Pe scurt unii comentatori chiar cred ca ei acum fac o schimbare prin miscarile de strada, ca asta conteaza si ca e ceva benefic.
Nimic mai fals, dar mai intai de toate trebuie sa clarificam un lucru, nimeni nu contesta vinovatia PSD si a tuturor celor care au guvernat pana acum.
Acum sa adresam cateva intrebari celor care sustin strada, intrebari care vor clarifica un singur raspuns in final.
1.   De ce nu ati iesit in strada atunci cand s-au votat cele mai odioase legi si acte impotriva romanilor, legat de proprietate, de intimitate, supraveghere/big brother, de actele electronice, de cardurile de sanatate/dosarul electronic de sanatate/registrul electronic national de vaccinari, de modul de impozitare, minoritatile sexuale etc. De ce nu ati facut-o atunci si mai ales cand acestea afectau intreaga populatie? O faceti acum cand prin aceste ordonante sunt vizati o minoritate (cateva mii) anumiti penali in anumite conditii. De unde atata frustrare si mobilizare generala cand pe romanul de rand aceste ordonante nici nu il ating macar de departe. Unde erati cand s-au votat concret legi direct impotriva voastra a tuturor, atunci nu era oare cu mult mai important sa fiti in strada?
2.   Ati descoperit tocmai acum ca acest guvern e nociv, asa brusc pt. ca au dat cateva legi prin care se favorizeaza (oare nu asta au facut aproape toti si inainte, de la maritul nesimtit al propriilor salarii pana la votarea unor legi care sa le favorizeze anumite afaceri personale). Unde erati cand asa zisii tehnocrati faceau prapad impotriva a tot ceea ce inseamna principii romanesti normale. Spuneti ca filiera Soros e o poveste. Studiati exact nume cu nume cine sunt fondatorii acestor organizatii, care sunt principiile lor, care si de unde sunt si vin finantarile si care e frontul lor comun de lupta (unul anti-national si anti-romanesc).  Acestia pe care ii aclamati acum si carora le jertfiti in strada osanale la modul inconstient, sunt cei care au luptat pe fata impotriva religiei, a bisericii, a ideii de stat national, au favorizat exclusiv corporatiile si multinationalele si bancile straine, sunt cei care va indobitocesc copiii cu noile manuale si programe scolare si va impun asa zisa educatie sexuala, cei care va vor cipuiti si vaccinati si mai ales aliniati in fata globalismului in pozitie de „politic corect” (a nu se intelege ca celelalte grupari politice inclusiv PSD fac nota discordanta, toti slujesc aceluiasi stapan doar ca unii mai mult iar altii mai putin). De ce ii aparati in strada, merita acestia mai mult, sau altfel zis, de ce ii huliti in strada pe cei de la PSD si nu i-ati hulit si pe domnii tehnocrati?
3.   De ce scandati si faceti manifestatii impotriva coruptiei tocmai acum? Au fost toti cei de dinainte mai buni, oare nu au furat toti exact cat au putut de mult? Dureros este ca ati ajuns sa scandati sloganuri pro DNA (jalnice scandari ca „jos mainile de pe DNA” sau „Codruta suntem cu tine”). Implicit DNA a ajuns peste noapte erou national care se bucura de simpatia colectiva. Asta vi se datoreaza direct. Acesta este chiar unul din multele obiective pentru care ati fost manipulati si scosi in strada. „Scandalul” Ghita a fost doar regia de incalzire, chiar daca era indreptat si impotriva DNA el a sadit in mintea romanilor, prin repetitie (care e mama invataturii) ideea de necesitate absoluta de lupta impotriva coruptiei. Acum ati facut din DNA un salvator. Practic aceasta "politie politica" care executa la comanda si doar pe cine trebuie (mai cad si altii pe langa sa para real) este dusmanul pe care il bagati in casa si il omeniti regeste. Studiati si vedeti care-i treaba cu DNA si legatura sa cu SRI. Vedeti cine ii sustine oficial si public la modul declarat inclusiv cu finantari, cine le numeste procurorii si cu ce supervizare, vedeti ce interese servesc aceste institutii, sunt oare interesele romanilor? Acestea sunt poate cele mai discutabile institutii din Romania, tocmai pe acestea le aplaudati? Sistemul a creat mereu sloganuri si etichete pompoase, otrava frumos ambalata. Pana nu de mult s-a furat imens sub sloganul „privatizare” (sub aceasta masca s-a furat toata industria din Romania si mult mai mult decat ne imaginam acum). Va aduceti aminte, toate directivele europene cereau privatizari peste privatizari, cum suna de luminos si ce dezastru vedem acum in urma lor. Apoi au avut nevoie spre exemplu sa fure si stapaneasca peste tot in lume iar asta la modul invaziv. Au creat 9/11 si asa au impus la nivel global eticheta de terorist. Toti cei care deranjeaza sunt etichetati lejer si fara stress teroristi si trasi pe dreapta (nimeni nu indrazneste sa cracneasca, cine are curaj sa obstructioneze mareata lupta impotriva terorismului). Tot datorita acestui „bau bau” numit terorism sunt acum implementate usor toate legile de tip big brother. Mai nou toti cei nationalisti si chiar crestinii intra in categoria extinsa a termenului terorist. Asa procedeaza ei demult, sunt o gramada de termeni care ascund intentia si intelesul real (un ex. elocvent, mai nou o mamica zambind merge sa faca o „intrerupere de sarcina” nu o crima, nu-i asa ca suna mult mai linistitor, mai cool). Tot asa si cu lupta impotriva coruptiei. Acesta e noul cal troian, noua gaselnita in baza careia sunt trasi pe dreapta toti cei care deranjeaza sistemul. Voi cei care acum va sacrificati timpul si energia ridicand in slavi acest deziderat, chiar nu realizati ca va faceti abonament la statutul potential de viitoare victima. Toata presa internationala marseaza si trambiteaza sonor despre necesitatea si angajamentele ferme absolut necesare, de lupta impotriva coruptiei. Hotul striga hotii, cu acest slogan vor putea fura mai mult si mai usor, in baza lui se elimina concurenta nedorita, raman pe piata doar cei agreati (actionarii straini si acolitii lor) deoarece ceilalti au disparut din motiv de coruptie, asa s-a constatat, aveti ceva de comentat?
4.     O alta intrebare este adresata celor care il sustin pe presedintele Johannis. Acesta s-a identificat public cu cererile protestatarilor (trebuia sa ramana absolut impartial si echidistant) i-a numit public „romanii mei care sunt in strada”. Daca Johannis este presedintele catorva sute de mii, cine este presedintele milioanelor de romani care stau acasa si nu se identifica cu cei din strada? Apropo de cele cateva sute de mii de protestatari, anumiti analisti au comparat imagini aeriene diferite si au facut anumite masuratori in baza google maps si au ajuns la concluzia ca in Piata Victoriei in cel mai optimist scenariu puteau incapea maxim 90 de mii, in nici un caz 250 de mii cat trambitau televiziunile la un anumit moment.
Raspunsul acestor intrebari e evident. Nu ati iesit in strada atunci cand aveati motive reale si intemeiate sa o faceti, pentru ca nu v-a starnit, provocat si sustinut nimeni. Toate parghiile si uneltele media au amutit. Nu ati iesit in strada pentru ca nu v-a manipulat si nu v-a scos nimeni din casa. Ba din contra atunci masinaria a lucrat din plin sa va tina atenti si foarte ocupati cu diversiuni specifice si operatiuni de tip false flag.
Acum cand aveati infinit mai putine motive sa o faceti, de ce ati iesit? Pentru ca ati fost starniti, sustinuti si manipulati sa o faceti. Toate parghiile si uneltele masinariei de manipulare au lucrat la turatie maxima, vi s-a dat in sfarsit o voce, una puternica, revolutionara si imposibil de ignorat, doar striga la voi pe toate canalele si din toate device-urile si vorbea exact pe limba voastra aia foarte trendy.
     Dragii mei, presupun ca e trist sa recunoasteti ca ati fost manipulati, dar asta s-a intamplat. Voi ati iesit atunci cand lumea deja era in strada, ati crezut ca cererile lor sunt ale voastre pentru ca asa v-au facut sa simtiti prin toata campania media, v-au gadilat exact acolo unde erati sensibili, au mizat pe tineretea si inteligenta voastra, pe simtul civic si simtul umorului, pe dorinta voastra de a fi cool, si pe dorinta de unitate, de solidaritate pe care o resimtiti intr-o lumea tot mai goala in care oamenii se intalnesc mai mult virtual pe internet. V-au deturnat sentimentele curate si sincere si setea naturala de dreptate impotriva unui fals dusman si pentru un scop ascuns pe care acum nu il vedeti.
Analizati ceea ce spun cei care au studiat o viata fenomenele sociale de acest gen. Nu exista mase de oameni fara lideri (ei stau in umbra) sau daca exista cumva vor fi deturnate de lideri care apar atunci. Nu exista revolutii ci lovituri de stat sau cum vreti voi sa le spuneti.
Nu exista schimbare reala benefica care se face in strada. Strada este vocea stapanilor din umbra si ea va aduce schimbari doar in favoarea lor. Nu credeti? Analizati peste ceva vreme ce o sa aduca Roamaniei aceste manifestatii. Haideti sa ii socotim pe acesti analisti ca neavand dreptate, asa de dragul discutiei. Sa spunem ca sunt niste profani. Atunci frati crestini, haideti sa ii ascultam pe sfinti, pe sfintii contemporani, toti la unison ne indeamna sa ne ferim de manifestatii. Chiar daca demersul ar putea fi unul bun, riscul este sa fie confiscata si deturnata toata acea revolta si manifestatie ca sa serveasca unui scop ascuns.
In ultima instanta analizati la rece. Va simtiti cumva duhovniceste mai bine dupa o manifestatie in care scandati si strigati impotriva unora in favoarea altora sau in favoarea unor principii. Atunci cand faci asta implicit te socotesti cumva mai bun, inconstient iti hranesti orgoliul si mandria, ii arati pe altii cu degetul si uiti de tine. Vorbim de o anumita stare, are loc o tulburare sufleteasca, cei care aveti constiinta treaza o simtiti cu siguranta.
Si ca sa fim in ton ca adresare, in final va propun alta intrebare.
V-ati gandit vreodata ca participand la aceste manifestatii in numele luptei impotriva coruptiei, e posibil sa puneti de fapt inconstient umarul la edificarea graduala a noii ordini mondiale (acceptata oficial ca trend si politica de stat de presedinte, tehnocrati, opozitie, ong-uri ale societatii civile, PSD si aproape toate formatiunile politice din Romania) care are un singur scop final, intronarea lui antihrist. Cautati mereu imaginea de ansamblu, vrand nevrand mergem in aceasta directie, Romania a imbratisat oficial de ani de zile aceasta directie spre UE spre occident spre globalizare spre NWO. Este drumul lepadarii de valorile nationale si de Dumnezeu. Nu riscati sa fiti printre cei care poate acum inconstient pun umarul la schimbarile care urmaresc invariabil acelasi scop sinistru.
Oricum Romania nu va mai fi la fel (atentie si la ce urmeaza imediat, televiziunile straine se pare ca si-au trimis echipe si staff complet de filmare si analiza in Romania, au alocat resurse serioase si asta e semn ca e posibil sa urmeze anumite evenimente majore. Apoi in Februarie va fi vizitata Ungaria la Budapesta de cei mai influenti oameni ai lumii, Putin si Trump care se vor intalni apoi si impreuna, probabil vor incepe o partida de sah avand ca tabla harta lumii...). Mental s-au pus bazele schimbarii, se trece la next level spre noua mentalitate de tip new age, unde trebuie sa fii smart, cool, full de like si ateu sau eventual asa ca exceptie ecumenist.
Alta intrebare. Nu-i asa ca a fost misto in strada, va cred pentru ca acolo v-ati simtit vii, ati simtit cu toate simturile si v-ati lovit de oameni reali, a fost o experienta autentica de solidaritate umana, pacat de context si conjunctura si mai ales de urmari...
Respect pentru dorinta voastra sincera de mai bine, pentru setea de adevar, de solidaritate umana, pentru speranta, inocenta si nadejde voastra a celor tineri, inteligenti si frumosi.
Noi cei mai in varsta va intelegem (noi am fost tineri ca voi, dar voi n-ati fost batrani ca noi) chiar daca voi nu ne mai intelegeti uneori si pentru ca in mod firesc va iubim, ca pe unii ce sunteti viitorul nostru, va rugam cu drag, DESCHIDETI OCHII SUFLETULUI SI PRIVITI CU ATENTIE IN JUR. ATUNCI VETI INTELEGE DE LA SINE, FARA CUVINTE, CONSTIINTA NU MINTE!