Sfântul Ierarh Glicherie Mãrturisitorul

 

Nădăjduiți cei din al unsprezecelea ceas și cei de pe urmă căci Hristos a înviat!

 

   Poate cel mai frumos, plin de nădejde și luminos cuvânt de învățătură rostit vreodată de un sfânt părinte al Ortodoxiei Dreptslăvitoare, este chiar cel al Sfântului Ioan Gură de Aur, citit în bisericile creștine în noaptea de Înviere. Îl știm probabil toți încă de mici și ne bucurăm de fiecare data de acest mesaj ca niște copii. Profunzimea celor rostite de marele sfânt și învățător al Bisericii, ne îndeamnă să propovăduim încă o dată bucuria cea tainică a Învierii.

   Să nădăjduim toți fraților, că mult milosârd și prea milostiv este Domnul și îi primește pe cei de apoi din ceasul al unsprezecelea și îi odihnește ca pe cei dintâi. Dacă celor ce s-au nevoit din primul ceas le plătește, apoi și celor de pe urmă le dăruiește și îi miluiește, necăutând la fapte. Domnul caută la inimi și ia în seamă gândul lor și voința le-o laudă și plată vor primi, că mare este bogăția bunătății, iar ospățul credinței pe nimeni nu lasă flămând!

   Acesta Este Domnul și Tatăl nostru care din multa și marea Sa milostivire miluiește pe fiii Săi, chiar de ar veni în ceasul cel din urmă! Cu atât mai mult să nădăjduim și noi, cei care ne străduim să ne ostenim mai dinainte de ceasul al unsprezecelea. Să nu ne amăgim vreodată, mântuirea se primește în Dar, din prea plinul iubirii și al milostivirii Domnului, care este Stăpânul Vieții și Izvorul milei și al îndurării. Asta nu înseamnă că trebuie să ne lenevim și să lăsăm totul pentru mai târziu, pentru ”eternul” mâine sau pentru ceasul de pe urmă, pe care nu ni-l garantează nimeni că îl vom prinde pregătiți duhovnicește.

   Trebuie să ne ostenim, fraților, pe cât putem, pentru că Domnul răsplătește faptele credinței, dar să nu ne amăgim vreodată că mântuirea este un merit exclusiv al ostenelilor noastre. Sfinților de ne-am asemăna după fapte, nu am fi vrednici de mântuire gândind că aceasta este meritul nostru și rodul ostenelilor. Mântuirea o nădăjduim ca dar și o primim în dar din milostivirea Lui Dumnezeu, prin Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

   Aceasta se adeverește magistral din cuvintele minunate ale Sfântului Ioan Gură de Aur, care surprinde esența esențelor și bucuria nădejdii și a credinței creștinești. Da, tot Sfântul Ioan pomenește în alte cuvinte de învățătură și despre Domnul care este Drept Judecător și răsplătește fiecăruia după faptele sale. Totuși, acum pentru bucuria Învierii, acest minunat părinte și învățător al Bisericii subliniază ceea ce trebuie noi să înțelegem cu adevărat până la urmă. Niciodată să nu deznădăjduim de mântuirea noastră, niciodată să nu judecăm pe nimeni care zace încă în păcat pentru că nu știm ceasul său de pe urmă. Mereu să alergăm la milostivirea Tatălui și Părintelui nostru, aducându-ne aminte, când ne-o fi mai greu, de pilda celor unsprezece ceasuri. Să ne străduim mereu lucrând cu smerenie faptele credinței, dar să nu uităm vreodată, mântuirea se primește în dar, ea nu se obține prin eforturi și merite personale (mândria și autosuficiența sunt pierzătoare de suflet). Mare este taina credinței creștine și de nepovestit bucuria Învierii!

   Bucurați-vă toți pentru că Hristos a înviat!

   În încheiere, vă invităm să recitiți cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur Arhiepiscopul Constantinopolului, care se citește după slujba Utreniei în noaptea de Înviere.

 

„De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă.

De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.

De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi.

Și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie. Și aceluia plătește, și acestuia dăruiește. Și faptele le primește. Și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.

Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru. Și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți!

Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței. Împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății.

Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea.

Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad, umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit. S-a amărât, că a fost omorât. S-a amărât, că s-a surpat. S-a amărât, că a fost legat.

A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința?

Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin”.