Sfântul Ierarh Glicherie Mãrturisitorul

 Partea a patra

Spre slava și lauda Maicii Domnului!

 

Psalm 28: „…Aduceți Doamnei noastre, fiii lui Dumnezeu, aduceți Doamnei noastre slavă și laudă”.

Psalm 64: „…Să-ți dea ție Domnul laudă și slavă în fața tuturor oamenilor! Slava ta este mai presus de slava cetelor îngerești și a Arhanghelilor”.

Psalm 143: „…pentru ca noi, robii tai, izbăviți fiind de rele, cântând, să cântăm pururea slava şi lauda ta”.

Psalm 145: „Slavă, laudă și cinste Împărătesei cerului, care ne va duce pe noi împreună cu ea în împărăția cerurilor”.

Psalm 149: „…Lauda Ei în adunarea drepților. Se vor bucura cerurile de slava Ei”.

 (Psaltirea Maicii Domnului)

           Aproape de încheierea acestui material închinat cu precădere spre slava și lauda Maicii Domnului, aș vrea să redăm câteva gânduri despre chipul, purtarea și nevoința ei pământească. Apoi, câteva selecții esențiale din Psaltirea Maicii Domnului, care arată mai ales puterea chemării numelui Ei și binecuvântările de care se bucură cinstitorii Născătoarei de Dumnezeu.

Sfântul Dionisie Areopagitul şi întâlnirea să cu Maica Domnului

           Apoi a venit la Dânsa spre cercetare şi închinăciune şi Sfântul Dionisie Areopagitul, cel luminat în Atena de Sfântul Apostol Pavel; şi a petrecut nedepărtat de dânsul trei ani, având mare dorinţă să vadă pe Maica lui Dumnezeu. După trei ani de la luminarea sa, mergând într-adins cu binecuvântarea învăţătorului său, Apostolul Pavel, şi văzând pe Cea dorită, s-a umplut de multă mângâiere duhovnicească, încât singur despre aceasta o spune în scrisoarea să către Sfântul Apostol Pavel.

           Din scrisoarea Sfântului Dionisie Areopagitul, care a vizitat-o pe Maica Domnului la casa Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul din Ghetsimani, se păstrează această frumoasă descriere: „Vai, necredincios lucru mi-a fost mie, mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, o povăţuitorule şi începătorul nostru cel prea ales! Că afară de Dumnezeul Cel Preaînalt, să fie ceva plin de dumnezeieştile puteri şi de darurile cele minunate, nimeni din oameni nu poate, să o ajungă cu mintea pe Aceea, pe care am văzut-o şi am înţeles-o eu cu ochii, nu numai cei sufleteşti, ci şi cu cei trupeşti; pentru că am văzut cu ochii pe cea cu chip dumnezeiesc şi mai sfântă decât toate duhurile cereşti, pe Maica lui Iisus Hristos, Domnul nostru, pe care mi-a dăruit-o mie a o vedea darul lui Dumnezeu şi cinstea vârfurilor apostolilor, asemenea şi darul cel nespus al singurei milostive Fecioare şi Preacuratei.

           Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu cel Atotputernic, iarăşi şi iarăşi şi înaintea darului cel mântuitor şi înaintea prea slăvitei cinstitei Fecioare Maria, că, pe când era cu Sfântul Ioan Evanghelistul, petrecând în trup şi strălucind la cer ca un soare, am intrat înaintea feţei celei cu chip dumnezeiesc a Preasfintei Fecioare, atât de mare şi nemăsurată dumnezeiască rază, nu numai m-a strălucit din afară, dar şi înlăuntru mai mult m-a luminat şi m-a umplut de atâtea prea minunate şi felurite aromate cu bună mirosire, încât nici trupul meu cel neputincios, nici duhul n-a putut suferi unele ca acele semne atât de mari şi începături ale fericirii şi slavei celei veşnice.

           Inima mea şi duhul meu au slăbit de slava şi de dumnezeieştile daruri. Mărturisesc cu Dumnezeu, care a petrecut în prea cinstitul şi feciorescul pântece, că, de nu mi-ar fi fost mie dumnezeieştile Tale învăţături şi legi, în pomenire şi în mintea cea luminată, aş fi înţeles-o pe ea că este adevărat Dumnezeu şi aş fi cinstit-o pe ea cu închinăciunea care se cuvine unuia adevăratului Dumnezeu. Căci nici o slavă şi cinste mai mare nu poate să fie ajunsă de mintea oamenilor celor prea măriţi de Dumnezeu, precum a fost acea fericire pe care am gustat-o eu nevrednicul, învrednicindu-mă în acea vreme şi făcându-mă atunci foarte fericit.

           Era înaltă, peste mijlocie, foarte zveltă, cu mâini şi picioare delicate şi frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor, roşu şi vânăt, era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură. Cât am stat în casa Ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne-a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată... Toată înfățişarea şi purtarea Ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu”.

           Aceasta este scrisoarea Sfântului Dionisie, din care este destul a vedea şi a înţelege ce fel de dar dumnezeiesc avea preacinstitul chip al Preacuratei Stăpânei noastre, petrecând pe pământ. Cei ce o vedeau pe ea în trup, se luminau cu sufletele şi se îndulceau cu inimile de multă bucurie duhovnicească. Căci mulţi alergau la ea de pretutindeni din cei noi luminaţi; iar ea, ca o adevărată Maică, pe toţi îi primea întocmai cu nefăţărnicie şi pe toţi îi miluia cu darul său. Celor bolnavi le dădea tămăduiri; neputincioşilor - sănătate; celor mâhniţi - mângâiere; şi, tuturor, de obşte, întărire în credinţă; neîndoire în nădejde, îndulcire în dragostea cea dumnezeiască.

Viața ascetică și nevoințele Maicii Domnului

           Slăvita Înălțare a Fiului ei s-a făcut pricină să-și mărească nevoința. Nopțile și le petrecea în rugăciune, dar nu se ruga doar în picioare sau în genunchi, ci își împodobea rugăciunile cu multe metanii. Fiind foarte ostenită, dormea puțin pe pământ, având ca pernă o piatră!! Iar postul era la fel de aspru. Îl ținea întotdeauna cu acrivie și cu asprime. Post, priveghere, rugăciune - acesta era tipicul vieții ei duhovnicești.

Viața ei socială

           Maica Domnului era foarte iubitoare de străini - îi primea și le slujea cu inimă largă; făcea milostenii; alerga la orfani, la văduve, la cei îndurerați și întristați. Marea Ei milostivire înmuia chiar și inimile cele mai împietrite. Durerile lor erau și durerile Ei.

Ea era respectată de toți

           „Se imaterializase atât de mult din pricina nevoinței ei covârșitoare, încât părea că nu mai are trup. Avea un chip atât de luminos, atât de impunător, încât chiar și singură prezența ei te cutremura! De aceea, deși locuia acolo unde iudeii cu puțin mai înainte Îl răstigniseră pe Fiul ei, o respectau cu toții. Nu numai rudele și apropiații ei, ci chiar și vrăjmașii lui Hristos”.

          Din cartea arhimandritului Vasilie Bakoiannis – „Bucură-te, ceea ce ești plină de Har!”

 

 

 

Din „Psaltirea Maicii Domnului”

Psalmodieri creștine în cinstea Preasfintei Împărătese cerești, Pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, alcătuite după asemănarea psalmilor

           Această minunată carte de rugăciuni este atribuită Sfântului Dimitrie al Rostovului. Unii consideră că autorul este anonim, dar o rugăciune premergătoare psalmilor care începe cu cuvintele: „Veniţi să ne închinăm Împărătesei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm Fecioarei Maria, Împărătesei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însăşi Doamna Fecioara Maria, Împărăteasa noastră Născătoarea de Dumnezeu”, este luată din lucrările Sfantului Dimitrie de Rostov.

           Ca şi Psaltirea lui David, Psaltirea Maicii Domnului cuprinde 150 de psalmi şi este împărţită în 20 de catisme. Fiecare psalm începe cu cuvintele psalmistului David, dar autorul întoarce laudele şi cererile către Maica Domnului în duhul dragostei evanghelice.

           Acest sfânt, Dimitrie al Rostovului, a fost un mare cărturar și luminător al Rusiei, vrednic urmaş al Sfinților Părinți, căruia îi datorăm multe și preafrumoase scrieri și mai ales Viețile Sfinților pe tot anul, operă pentru a cărei finalizare mult s-a ostenit lucrând 20 de ani.

           El s-a învrednicit de darul facerii de minuni, iar sfintele lui moaşte s-au aflat întregi şi nestricate, după 42 de ani, 10 luni şi 24 zile de la adormirea lui, la 28 octombrie, în anul 1709, noaptea, într-o zi de vineri, îndată după ziua numelui său, iar încă și veşmintele lui arhiereşti foarte puţin au fost atinse de stricăciune la descoperirea sfintelor sale moaște.

           Sfântul Dimitrie al Rostovului, făcătorul de minuni, mult a iubit-o pe Maica Domnului, iar rugăciunea „heretisirea arhanghelului” nu a lipsit din practica sa și vom adeveri această afirmație cu câteva exemple.

           Ori de câte ori orologiul bătea ora, el se ridica în picioare şi rostea cu evlavie rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!...”, iar pe ucenicii săi şi pe ceilalţi care se aflau lângă dânsul, îi învăţa ca, atunci când vor bate ceasurile, la fiecare lovitură, să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci şi să zică încet rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te”.

           Vrednicul ierarh a avut o descoperire de la Dumnezeu, în care un înger i-a arătat cât de mult a suferit Mântuitorul nostru Iisus Hristos în vremea Sfintelor Patimi. De aceea spunea că, dacă cineva rosteşte în fiecare zi de 15 ori „Tatăl nostru”, de 15 ori „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară” şi 15 metanii, într-un an i se adună câte un „Tatăl nostru”, câte o „Născătoare de Dumnezeu...” şi câte o metanie pentru fiecare picătură de sânge vărsată de Mântuitorul în timpul Patimilor.

           Altădată, insuflat de vedenia unui stareţ purtător de Dumnezeu (vedenia despre cele 5 mari dureri ale Maicii Domnului, redată mai înainte în cuprinsul acestui material), Sfântul Dimitrie al Rostovului a alcătuit și o pravilă de rugăciune pe acest subiect, unde acordă prin repetiție o importanță deosebită heretisirii arhanghelului, alături de rugăciunea „Tatăl nostru”.

           Din toate aceste exemple, reiese limpede că sfântul a avut la loc de cinste această preafrumoasă și puternică rugăciune, numită popular „Bogorodișnaia” și că a lucrat-o cu osârdie și evlavie el însuși.

Preaslăvitul Ei nume - ca o pecete pe inimile noastre!

           Rămâne acum la final să prezentăm aici câteva extrase esențiale din Psaltirea Maicii Domnului, care subliniază importanța cinstirii, a binecuvântărilor și a laudelor adresate Ei. Necesitatea și puterea „chemării” numelui slăvitei noastre Stăpâne, Născătoarea de Dumnezeu prin rugăciune, reiese limpede din această selecție. Darul și puterea mijlocirilor Ei, printre alte multe foloase binecuvântate, se văd limpede din psalmii aleși și redați aici în acest capitol.

           Fragmentele selectate din Psaltirea Maicii Domnului trebuie înțelese ca trimiteri către textul și mesajul cuprins în tainica rugăciune a celor 34 de cuvinte, pe care o completează în chip minunat și fericit. Asemănările dintre aceste texte sunt evidente și întregesc înțelesurile, importanța și folosul sufletesc al practicării cu evlavie și smerenie a acestei rugăciuni, închinate Celei care este și rămâne nădejdea și limanul nostru de mântuire.

           A chema și a slăvi cu credință numele Ei cel preafrumos, a o ferici și lăuda și binecuvânta pe Cea plină de Har și pururea fericită și preanevinovată, este o mare bucurie pentru sufletul oricărui creștin, care astfel se lasă în grija și ocrotirea Maicii lui Dumnezeu. Iar despre purtarea Ei de grijă preaminunată nu ne ajunge nouă timpul și nici cuvintele ca să grăim, așa că vom lăsa un mic fragment din psalmul 103 să o facă pentru noi: „Ea este o Mamă preamilostivă, care se veselește de noi, ca de niște copii ai ei. Iar noi ca niște puișori apărați totdeauna de ajutorul ei, ca de niște aripi întinse, nu ne vom teme de rele, nici chiar în ceasul morții…”

           A o iubi pe Maica Domnului reprezintă un pas care ne duce mai aproape de Domnul nostru Iisus Hristos. Dragostea noastră față de Ea este acea punte care ne face să ne smerim sufletele și să ne umilim duhovnicește, în fața nesfârșitei iubiri de oameni și a multelor și de negrăit milostiviri ale Mântuitorului nostru.

           Așa cum ne îndeamnă Psalmul 77, nădăjduim ca prin multă osteneală și mai ales cu binecuvântarea Lui Dumnezeu și cu darul Maicii Domnului, să punem și noi până la urmă prin practica rugăciunii celor 34 de cuvinte, preaslăvitul Ei nume ca o pecete pe inimile noastre: „Te aşez, Împărăteasă cerească, ca pe o pecete pe inima mea şi mă închin preasfintei tale măreţii” (Ps. 130, 7).

          Deosebita și marea importanță a pomenirii, binecuvântării, cinstirii, slăvirii, cântării, mărturisirii, chemării și preaslăvirii Maicii Domnului și mai ales a numelui Ei cel preadulce și minunat, reiese cu prisosință din psalmii aleși mai jos. În selecția noastră veți întâlni numirea ,,numelui” Ei, de 34 de ori (îngroșat/boldit în text pentru a fi mai vizibil), după numărul exact al cuvintelor ce compun cântarea și Imnul Rugăciune ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară”.

           Având preaslăvitul Ei nume ca o pecete pe inimile noastre, nădăjduim și noi ca, prin mijlocirile Ei, împreună cu mila și Darul Lui Dumnezeu, să ne numărăm alături de cei înscriși în Cartea Vieții.

          Așa să ne ajute Dumnezeu!

Fragmente din Psaltirea Maicii Domnului

 

CATISMA ÎNTÂI

PSALMUL 1. 1. Fericit bărbatul care iubeşte numele tău, Marie, Maică pururea Fecioară, 2. Căci cu darul tău sufletul lui se va întări şi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, va da multe roade la vremea sa. 3. Fericită eşti tu între femei, pentru smerenia şi credinţa inimii tale.

PSALMUL 4. 1. Când te-am chemat, Preasfântă Fecioară Doamnă, cu credinţă şi cu nădejde, tu m-ai auzit, şi cu mila ta m-ai apărat. 2. M-ai izbăvit din cursele duhurilor răutăţii de sub cer, care s-au pregătit să mă înghită şi din mâinile cele răpitoare care caută sufletul meu, 3. Revărsându-ţi bunătatea milostivirilor tale, asupra tuturor celor ce cheamă numele tău cel Sfânt!

PSALMUL 5. 3. Cu rugăciunile tale puternice, zdrobeşte capetele lor cele trufaşe, ca să te binecuvânteze toată limba şi numele tău să-l rostească tot trupul.

CATISMA A DOUA 

PSALMUL 13. 4. Iadul se cutremură la auzul numelui tău celui preasfânt! În faţa puterii tale, morţii se ridică.

PSALMUL 14. 1. Doamnă, cine locuieşte în corturile lui Dumnezeu, sau cine se va sălăşlui în sfântul şi înaltul Munte al Sionului, unde străluceşte lumina feţei lui Dumnezeu? 2. Cel iubitor de Dumnezeu, care după Domnul îşi pune toată nădejdea numai în tine. 3. Cel iubitor de Dumnezeu, care în mintea să poartă întotdeauna preadulcele tău nume.

PSALMUL 15. 4. Aduceţi laude Fecioarei Preacurate, ca să dobândiţi Harul şi mila ei. 5. Preaslăviţi numele ei şi cinstiţi în vecii vecilor zămislirea şi Naşterea ei!

CATISMA A TREIA

PSALMUL 17. 1. Iubi-te-voi, Doamnă Stăpână, şi Maică pururea Fecioară, Împărăteasa Cerului şi a pământului şi voi preaslăvi minunatul tău nume printre neamuri.

PSALMUL 18. 7. Lăudaţi-o, ceruri ale cerurilor şi tot pământul să fericească numele ei!

PSALMUL 20. 1. Stăpână Doamnă, pururea Fecioară, cu puterea ta se vor veseli sufletele noastre şi cu dulceaţa numelui tău se vor mângâia inimile noastre. 4. Cât de dulci sunt cuvintele tale, Fecioară Preasfântă, celor ce te iubesc pe tine şi cât de înmiresmate sunt picăturile darului tău! 5. Slavă şi cinste îţi cântăm şi cu preacinstitul tău nume ne slăvim şi noi în veci.

PSALMUL 21. 3. Pentru aceasta, te chem pe tine, Stăpână şi Doamnă pururea Fecioară, ziua şi noaptea, 4. Ca să pătrundă până la tine rugăciunea mea şi tu, Stăpână, apleacă-ţi urechea ta spre ruga mea.

PSALMUL 23. 3. E mai bine să se stingă soarele decât să ne lipsim noi de mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu! 8. Pomeneşte-ne pe noi, Doamnă Stăpână Fecioară, întru bunăvoinţa ta şi fă-ne vrednici să-ţi slăvim sfântul tău nume!

CATISMA A PATRA

PSALMUL 31. 1. Fericiţi sunt aceia ale căror inimi te iubesc pe tine, preabinecuvântată şi Maică pururea Fecioară! 2. Căci prin Cel ce S-a întrupat din tine, păcatele lor cu milostivire se vor curăţa şi fărădelegile lor se vor acoperi,

CATISMA A CINCEA 

PSALMUL 32. 1. Bucuraţi-vă, drepţilor, întru Domnul, bucuraţi-vă şi întru pururea Fecioara Maria, 2. Cântaţi-i o cântare nouă şi Stăpânei noastre, cu strigăte de bucurie. 3. Beţi din dulceaţa harului ei cel ceresc, căci ea îndulceşte inimile şi gurile înţelepţilor. 4. Să se veselească dar, sufletul nostru de Maica Domnului, 5. Căci ea este ca Mama noastră cea mai dulce, care ne hrăneşte în pustietatea lumii acesteia. 6. Şi ne va izbăvi de moartea sufletelor noastre.

PSALMUL 33. 1. Voi binecuvânta pe Sfânta Fecioară Maria în toată vremea, pururea lauda ei nu se va împuţina din gura mea. 2. Măriţi-o cu mine, toţi cei care v-aţi hrănit cu mierea şi cu laptele mângâierilor ei. 3. În nevoi şi în necazuri chemaţi-o pe ea şi în durerile voastre veţi dobândi ajutor şi odihnă.

PSALMUL 35. 6. Minunile şi milele tale sunt nesfârşite şi toţi cei ce te cinstesc se vor acoperi cu nădejde sub aripile tale.

CATISMA A ŞASEA 

PSALMUL 44. 1. Inima mea tresaltă când aude cuvântul cel bun al Preasfintei Fecioarei Maria, Maica Dumnezeului nostru, 2. Că din gura ei cu dulce răsuflare izvorăşte o dulceaţă cerească.

CATISMA A ŞAPTEA

PSALMUL 48. 1. Ascultaţi acestea, toate neamurile, auziţi toţi cei ce doriţi să intraţi în Împărăţia Cerurilor! 2. Rugaţi-vă cu osârdie pururea Fecioarei Maria, purtaţi în inimă preasfântul ei nume şi veţi dobândi o viaţă şi o bucurie nesfârşită, 3. Căci ea duce rugăciunile noastre către Fiul ei şi Dumnezeu,

PSALMUL 49. 1. Bunul Dumnezeu, grăieşte Fecioarei Maria prin Arhanghelul Gavriil, vestind: „Bucură-te, cea plină de daruri, Domnul este cu tine!” 2. Prin tine, ceea ce eşti îmbucurată, mântuirea lumii se vesteşte şi omul căzut se reînnoieşte.

PSALMUL 53. 1. Stăpână, Doamnă, pururea Fecioară, în numele tău mântuieşte-mă şi din fărădelegile mele, cu rugăciunile tale, mă izbăveşte! 2. Tu îmi ajuţi mie şi îmi aperi sufletul meu! 3. De bunăvoie îţi voi aduce jertfă de laudă şi voi mărturisi numele tău, căci este bun! 4. Cu starea ta înaintea lui Dumnezeu, cu dragostea ta de Mamă, faţă de neamul creştinesc, tu mă izbăveşti de orice întristare!

CATISMA A OPTA

PSALMUL 57. 1. Dacă într-adevăr dreptate grăiţi, în adevăr şi cu dreptate fericiţi-o pe Împărăteasa cerească. 2. Toţi câţi stăruiţi spre slava şi lauda Mântuitorului Hristos.

PSALMUL 61. 5. Chemând, te voi chema pe tine, cu numele tău preaslăvit, Stăpână Doamnă, pururea Fecioară, 6. Că Domnul este Mântuitorul meu, iar tu eşti apărătoarea mea

CATISMA A NOUA 

PSALMUL 65. 1. Strigaţi cu bucurie Doamnei noastre, pururea Fecioarei Maria, strigaţi-i tot pământul. 2. Cântaţi-i preadulce cântare preaslăvitului ei nume!

PSALMUL 67. 5. Luminează conştiinţa mea cea adormită de păcate, ca să nu se împuţineze lauda ta din gura mea, nici dragostea cea către tine, dinlăuntrul meu! 6. Pace multă dă celor ce te iubesc pe tine, Doamnă, Preasfântă Fecioară, 7. Iar sufletele lor nu vor vedea moartea cea veşnică în veci.

PSALMUL 69. 4. Miluieşte-ne pe noi toţi credincioşii, că în ei se va numi preasfântul Nume al preaiubitului tău Fiu, Mântuitorul Hristos şi preaslăvitul tău nume. 6. Iar tu, Stăpână, Doamnă Fecioară, să te sfinţeşti în noi, căci cunoşti cele ce sunt ale tale.

CATISMA A ZECEA

PSALMUL 72. 5. Pentru cei ce o iubesc şi o cinstesc, ea va sta înainte ca o mijlocitoare, la înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu.

PSALMUL 74. 3. Închinaţi-vă ei întru cereasca ei frumuseţe, slăviţi-o în negrăita ei bunătate. 4. Pomeniţi în vecii vecilor, numele ei.

PSALMUL 75. 2. Preaslăvit şi mai dulce decât mierea şi fagurul este numele Preabinecuvântatei pururea Fecioarei Maria.

DUPĂ CATISMA A ZECEA

           Viaţa mea, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, este plină de multe ispite, pricinuite de răutăţile mele, dar izbăveşte-mă de toate acestea, ca să-ţi slăvesc cu credinţă numele tău cel dumnezeiesc!

CATISMA A UNSPREZECEA 

PSALMUL 77. 5. Puneţi preaslăvitul ei nume, ca o pecete pe inimile voastre,

PSALMUL 79. 5. O, preaiubită şi Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, învredniceşte-ne să avem în gurile şi inimile noastre, cântarea proorocească: ‘‘Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!’’

PSALMUL 80. 1. Bucuraţi-vă de Doamna şi ajutătoarea noastră! 2. Strigaţi ei cu strigăt de bucurie în inimile voastre, 3. Că ea nu va îngădui ca rugăciunile voastre să rămână zadarnice,

CATISMA A DOUĂSPREZECEA

PSALMUL 86. 7. O, Preamilostivă Stăpână, te rugăm, fă să trăim cu darul Sfântului Duh 8. Şi preadulcele tău nume să fie pururea în inimile noastre!

CATISMA A TREISPREZECEA

PSALMUL 91. 5. Iar cei ce poartă în minte şi în inimă dulcele ei nume, vor fi înscrişi în cartea vieţii veşnice, 6. Vor fi sădiţi în Casa Domnului, 7. Vor înflori în curţile lui Dumnezeu.

 

CATISMA A PAISPREZECEA

PSALMUL 103. 4. Pomenirea ei este mai dulce decat mierea, pentru sufletul meu şi cuvântarea despre mărețele ei minuni este mult mai dulce decât fagurul.

PSALMUL 104. 1. Mărturisiţi-vă Împărătesei noastre, Născătoarei de Dumnezeu, în ceasuri calde de rugăciune şi chemaţi cu inima simţită sfântul ei nume.

CATISMA A CINCISPREZECEA

PSALMUL 107. 1. Gata este inima mea, Stăpână Doamnă Fecioară, gata este inima mea să-ţi cânte ţie laude. 2. A căuta harul tău este mai bine decât a căuta aurul şi pietrele scumpe. 3. Milele lui Dumnezeu sunt asupra celor ce te cinstesc cu adevărat. 4. Cei ce te proslăvesc, vor fi proslăviţi şi nu vor fi mai departe în veşnica pierzare. 5. Şi cei ce te cheamă în necazuri şi în ispite, vor fi păziţi de grabnicul tău ajutor, când vii la noi cu aripile întinse.

CATISMA A ŞAISPREZECEA

PSALMUL 110. 5. Slăvit şi minunat este numele tău în noi. Cei ce-l păstrează în inimă, nu se vor înspăimânta în ceasul morţii!

PSALMUL 114. 2. Înconjuratu-m-au bolile aducătoare de moarte şi necazurile iadului au tăbărât asupra mea. 3. Dar am chemat numele Mariei şi s-a mângâiat sufletul meu. 4. Pomenirea ta, Stăpână, să fie în mijlocul inimii mele şi lucrarea celui viclean să nu mă vatăme. 5. Întoarce-te, suflete al meu, la lauda ei şi vei dobândi o fericită odihnă în viaţa viitoare, când va veni Dreptul Judecător să dea fiecăruia după faptele lui.

PSALMUL 116. 1. Lăudaţi-o pe Doamna noastră Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, toate neamurile. 2. Măriţi-o toate popoarele, căci s-a întărit mila ei asupra noastră şi cu acoperământul ei vom fi umbriţi pururea. 3. Cei ce o cinstesc cu evlavie nu vor pieri şi cei ce se roagă ei din adâncul sufletului nu se vor lipsi de apărarea ei de Mamă.

CATISMA A ŞAPTESPREZECEA 

PSALMUL 118. 32. Cât de dulce este lauda ta, mai aleasă decât mierea este dulceaţa binecuvântării numelui tău în gurile noastre. 34. Caută spre noi, preamilostivă Doamnă şi miluieşte-ne pe noi, cei ce iubim numele tău cel sfânt. 37. Pace multă este celor ce iubesc, cinstesc pe Împărăteasa cerului şi i se închină ei, căci cei ce se află sub apărarea ei, vor fi departe de veşnica pierzare.

38. Stăpânitorii iadului înconjurând ne-au înconjurat pe noi, întins-au peste tot locul cursele răutăţilor de sub cer, ca să prindă inimile şi sufletele noastre, 39. Dar odată cu chemarea sfântului tău nume, o, iubită Maica Domnului, ca fumul se topesc mrejele vrăjmaşilor noştri. Pace multă este celor ce iubesc numele tău şi nu este lor sminteală.

DUPĂ CATISMA A ŞAPTESPREZECEA (catisma cu un singur psalm). 

           Se veselesc mult creştinii care cheamă în fiecare zi numele tău, Născătoare de Dumnezeu şi care cu dragoste măresc înălţimile tale, căci tu eşti lauda şi ajutătoarea şi mijlocitoarea, care nu ne ruşinezi pe noi, cei ce cu credinţă te cinstim pe tine. Bucuraţi-vă, cei născuţi ai pământului, de Maica Domnului, lăudaţi puterile ei cele cereşti, proslăviţi-o cei ce împărăţiţi pe pământ! Veniţi toţi să-i zicem: „Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu”, într-un glas, cei ce ne veselim cu credinţă!

CATISMA A OPTSPREZECEA

PSALMUL 125. 3. Nu se va împuţina lauda ta în gurile noastre, nici credinţa şi dragostea spre tine, Stăpână, în inimile noastre. 4. Cei ce te cinstesc cu evlavie, vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu şi nu se vor lipsi de tot binele.

PSALMUL 130. 4. Numele tău este un mir vărsat şi mireasma milelor tale este mai bună decât toate aromatele. 7. Te aşez, Împărăteasă cerească, ca pe o pecete pe inima mea şi mă închin preasfintei tale măreţii.

PSALMUL 132. 1. Iată, cât este de bine şi cât este de frumos, pentru noi, credincioşii, să te cinstim cu bunăcuviinţă şi să te fericim pe tine, Împărăteasă cerească, 2. Căci Însuşi Domnul ne umbreşte pe noi cu binecuvântarea Sa, şi ne va răsplăti cu viitoarea fericire veşnică.

PSALMUL 133. 1. Iată, acum binecuvântaţi pe iubita Maică a lui Dumnezeu, toţi cei ce nădăjduiţi spre numele ei cel Sfânt! 5. Binecuvântaţi-o voi toţi, robii ei, cei binecuvântaţi!

CATISMA A NOUĂSPREZECEA

PSALMUL 134. 1. Lăudaţi Numele Domnului, preaslăviţi şi numele pururea Fecioarei Maria!

CATISMA A DOUĂZECEA

PSALMUL 144. 6. Iar noi, robii tăi, te vom binecuvânta, ca pe o Maică preamilostivă în vecii vecilor. Amin!

PSALMUL 145. 1. Laudă, suflete al meu pe Doamna pururea Fecioara Maria, laud-o neîncetat, până când mai locuieşti în trupul acesta. 4. Slavă, laudă şi cinste Împărătesei cerului, care ne va duce pe noi împreună cu ea în Împărăţia cerurilor.

PSALMUL 150. 13. Toată suflarea să laude pe cea plină de har, pe pururea Fecioara Maria!

 

Începutul practicii arhangheliceștei heretisiri, cea mai veche rugăciune din lume către Maica Domnului

           Dragă cititorule, iată că am ajuns și la sfârșitul acestui material. Vreau să închei textul cu o mărturie extraordinară pentru interesul nostru, legată de praznicul Adormirii Maicii Domnului. Această sărbătoare a fost statornicită pe la anul 460, în vremea împăratului Mauriciu, fiind ultimul praznic al Născătoarei de Dumnezeu din cursul anului bisericesc. Momentul în sine reprezintă o încununare a slavei Maicii Domnului, despre care Sfântul Epifanie al Ciprului spune în mod grăitor: „Purtarea ei în pântece a fost minunată, Nașterea a fost mai presus de fire iar Adormirea a fost slăvită, cu adevărat sfântă și prealăudată”.

           Despre venirea în grabă a apostolilor „din toată lumea de sub soare” ca să ia parte la acest eveniment, vorbește și Sfântul Modest al Ierusalimului (care s-a născut în cetatea Sevastiei, spre sfârșitul veacului al III-lea), arătând ca aceștia au fost „conduși și însoțiți de o chemare de sus”. Când au sosit la Ierusalim, au heretisit-o (au cinstit-o, au fericit-o) pe „prealăudata Maică a Domnului” în chip „arhanghelicesc”, adică precum făcuse Arhanghelul Gavriil când îi spusese: „Bucură-te, Ceea ce ești plină de Har!” Auzind însă că Născătoarea de Dumnezeu urma să adoarmă, s-au întristat, fiindcă aveau să se lipsească „de prezența ei trupească”.

Sursa mărturiei: Ierotheos, Mitropolit al Nafpaktosului - „Praznicele Maicii Domnului”, Editura Bonifaciu, 2019, pag. 438.

           Aceasta mărturie deosebită a Sfântului Modest al Ierusalimului ne arată că practica acestei rugăciuni în forma ei primară, este mult mai veche decât se crede, ea datând încă din timpul Maicii Domnului. Iată că această formă inițială de salut, de cinstire și laudă, era practicată, se pare, chiar de către Sfinții Apostoli, după modelul Sfântului Arhanghel Gavriil.

           Pluralul explicit din text ne face să credem că toți (sau aproape toți) apostolii au heretisit-o în chip arhanghelicesc. Înțelegem apoi că au făcut acest lucru în chip firesc, ceea ce ne duce cu gândul că ei deja practicau această adresare cinstitoare către Maica Domnului. Și dacă nu o practicau dinainte, iată că au făcut început acestui obicei în acel moment, în timpul vieții Născătoarei de Dumnezeu cu puțin înainte de adormirea ei.

           Nu pot să îmi ascund bucuria (acum, la ceas târziu din noapte, când după multe și îndelungi căutări, repetate de-a lungul timpului, am ajuns în sfârșit și la acest moment) -  de a fi descoperit într-un final și această mărturie. Iar asta s-a întâmplat numai prin ajutorul și mijlocirea Preaslăvitei noastre Stăpâne, Născătoarea de Dumnezeu. Această „descoperire” vine în momentul în care aproape am terminat textul materialului, lucrând la ultimele retușuri și completări. Cu adevărat, este completarea care lipsea și pe care o căutam, neștiind cu adevărat ce anume aveam să găsesc.

           Cea mai veche rugăciune a lumii către Maica Domnului se datorează Sfântului Arhanghel Gavriil, având ca moment Bunavestire. Apoi, acest salut și scurt imn de laudă a fost preluat și practicat de către Sfinții Apostoli în adresarea lor către Maica Luminii încă din timpul vieții Ei. După preaslăvita sa Adormire, acest salut a dobândit atributul unei veritabile și întemeiate rugăciuni de laudă practicată probabil de către Sfinții Apostoli și predată sau preluată apoi și de către ucenicii acestora. Exemplul a fost probabil perpetuat și generalizat și în cadrul Bisericii primare, în forma sa scurtă, conform textului evanghelic pe care se bazează.

           De aici nu a mai fost decât un pas până în sânul primelor comunități creștine și apoi, mai departe, prin intermediul obștilor monahale, până la Părinţii pustiei. Cu timpul, forma și structura acestui minunat salut și imn de rugăciune, laudă, binecuvântare și închinare, s-a dezvoltat de la formula evanghelică de început, „Bucură-te, Ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!” la formularea mai cuprinzătoare, tot evanghelică, dar și întregitoare a Bisericii: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este Rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”.

           Să iubim mai ales rugăciunea predată nouă de Mântuitorul Iisus Hristos, adică „Tatăl nostru” precum și cea mai veche rugăciune din lume adresată Maicii Lui Dumnezeu numită în vechile graiuri „arhangheliceasca heretisire” (Sfântul Evanghelist Luca a scris în limba greacă, a folosit salutul grecesc și a exprimat acest salut în limba greacă, iar grecii se salutau cu cuvântul „herete!” adică „bucură-te!”).

           Primele doua cuvinte din Rugăciunea Domnească și ultimele trei din Bogorodișnaia, cuprind într-însele, în esență, toată istoria lumii și toată înțelepciunea. Oare ce am putea spune noi mai cuprinzător, mai rezumat și mai adevărat, decât: Tatăl nostru – Mântuitorul sufletelor noastre! Închinăciunea Arhanghelului a adus bucuria în lume prin Bunavestire, iar rugăciunea aceasta rămâne peste veacuri - un adevărat și preafrumos salut al bucuriei și un semn de închinare, un imn de laudă și binecuvântare, o rugă scurtă și preacuprinzătoare, o mare taină ascunsă la vedere în 34 de cuvinte.

           Iubiți-o, fraților, pe Maica Domnului și iubiți-o necondiționat fără a căuta sau aștepta ceva în schimb. Putem face acest lucru pentru început doar privind cu uimire și admirație la viața Ei pământească, chiar fără a lua în considerare toate implicațiile teologice și duhovnicești uriașe care decurg din viețuirea și minunata Ei lucrare atât pe pământ cât și în Veșnicie.

          Despre neprihănita și desăvârșita Ei viețuire, avem o mărturie edificatoare în acest sens, lăsată nouă în scris de către Cuviosul Siluan Athonitul. ”Într-o zi ascultam în biserică o citire din prorocul Isaia, iar la cuvintele: „Spălaţi-vă şi vă veţi curaţi” [Is 1,16], mi-a venit gândul: „Poate că Maica Domnului a păcătuit vreo­dată, chiar şi numai cu gândul”. Şi, lucru uimitor, în inima mea, deodată cu rugăciunea, un glas mi-a spus lămurit: „Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul”. Astfel, Duhul Sfânt a dat mărturie în inima mea despre curăţia ei. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodată harul.

          Sursa mărturiei: Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001.

          Să ne aducem aminte de cuvintele Sfântului Grigorie Palama, "Așa cum Hristos a venit la noi prin Maica Domnului, la fel și noi vom merge la El prin Maica Domnului, nu există altă cale” și de cele ale Sfântului Nicodim Aghioritul,  ”Doar Maica Domnului stă între Dummezeu și oameni, făcându-L pe de o parte pe Dumnezeu Fiu al omului, iar pe de altă parte pe oameni fii ai lui Dumnezeu”.

          Într-un final să nu uităm și faptul că Ea rămâne ultima nădejde a oamenilor (a noastră, a creștinilor care o iubitm și o cinstim) la Judecata de Apoi, așa cum bine reiese din Icosul 7 al Acatistului Buneivestiri; „Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului Celui drept, Bucură-te, iertarea multor greșiți”.

          Pentru a avea o imagine despre acest mare Har al Maicii Domnului, trebuie să ne aducem aminte întotdeauna cuvintele pe care le-a rostit părintele Ioan din Kronstadt despre ea. Într-una din predicile sale, el spunea că, dacă s-ar uni îndrăzneala în rugăciunile înălțate de toți îngerii și sfinții pentru noi păcătoșii spre tronul dumnezeiesc, luate împreună, n-ar întrece îndrăzneala pe care o are Una Singură, Preacurata Născătoare de Dumnezeu.

         

Iertare pentru orice eventuale erori, greșeli sau omisiuni și mai ales pentru îndrăzneala de a vă adresa acest material.

 

Dacă v-ați folosit duhovnicește din lectura acestui material, vă rugăm să il pomeniți în rugăciunile dvs. și pe fratele Ioan, care s-a ostenit pentru realizarea lui. Vă mulțumim și Dumnezeu să vă răsplătească!