Cum
a dobândit Sfântul Maxim Kavsocalivitul darul rugăciunii inimi
Sfântul Maxim
Kavsocalivitul avea multă sete de a dobândi rugăciunea inimii si o ruga mereu
pe Maica Domnului să-i dăruiască acest dar al rugăciunii. Si i-a dat Dumnezeu
după inima lui si i-a împlinit dorinţa lui. lată cum s-a întâmplat.
I s-a arătat lui Maica
Domnului si aceasta i-a spus: „Maxime, urcă în Vârful Athonului, pentru a primi
darul rugăciunii inimii". Si a urcat Sfântul si a primit ceea ce dorea cu
atâta ardoare. A urcat, dar cum a urcat ? A urcat însetat, a urcat înfometat, a
urcat nedormit, chinuindu-si trupul, a urcat desculţ, cu credinţă fierbinte, cu
smerenie multă si cu neţărmurită evlavie. A urcat având inima curată si mintea
curăţită. A urcat cu nădejde vie si cu căldură îninimă. A urcat până în vârf si
a udat pământul cu lacrimi fierbinţi si multe.
A urcat, dar nu a
primit de îndată darul cel mult dorit.
A coborât, deci, în
Biserica Maicii Domnului întristat, dar nu dezamăgit. Si iarăşi a urcat cu mai
multă credinţă, cu mai multă evlavie, cu mai multă smerenie, cu mai multă
rugăciune, cu mai multă căldură, cu mai multă foame si cu îndoită sete a
sufletului si a trupului, cu mai multe lacrimi si cu hotărârea că dacă nu se va
învrednici de darul mult râvnit, să nu mai plece din Vârful Athonului, nici să
mănânce, nici să bea apă si nici să de ochilor săi somn, nici amorţeală pleoapelor
sale, după cum scrie: „Cuvioase părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici
amorţeală pleoapelor tale, până când n-ai eliberat de patimi sufletul si trupul
tău. Venind dar Hristos împreună cu Tatăl si-au făcut în tine sălaş".
Acestea erau luptele
cele văzute ale cuviosului.
Dar luptele cele
nevăzute pe care le avea cu nevăzuţi demoni, cine ar putea să le
povestească? Deoarece
demonii, când au observat că Sfântul râvneşte să primească darul rugăciunii inimii,
au ridicat aproape toate cetele diavoleşti, pentru a-l tulbura si a-l înfricoşa
pe sfânt, pentru ca din cauza fricii sfântul să fugă, fără a primi rodul
stăruinţelor sale. Demonii se năpusteau asupra lui în număr nesfârşit, cu
strigăte si zgomote asurzitoare. Si alte nenumărate semne înfricoşătoare
trimiteau demonii în mintea cuviosului, pentru a-l face să fugă de frică, dar acesta
a rămas neclintit, până ce a primit ceea ce râvnea.
In Vârful Athonului a
coborât Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ţinând în braţele sale pe pruncul
lisus, înconjurată de nenumăraţi îngeri. Iar Vârful Athonului i se părea
sfântului mai cuprinzător decât cerurile. Si pe bună dreptate, i se părea
astfel, deoarece coborâse acolo Impărăteasa Cerurilor, împreună cu Fiul ei si
Dumnezeu cel neîncăput de Ceruri.
Iar Sfântul, văzând cu
ochii săi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a căzut la pământ si i s-a
închinat de trei ori, spunând de fiecare dată: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară
bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri Marie, Domnul e cu tine. Binecuvântată
eşti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tău, pentru că ai
născut pe Mântuitorul sufletelor noastre". Si atunci Maica Domnului a dat
cuviosului, cu preacuratele sale mâini, artos sfânt, pe care, luându-l cu
evlavie, cuviosul l-a mâncat.
Atunci, Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu s-a făcut nevăzută de la fata Sfântului, iar acesta - în
timp ce mânca pâinea sfântă - a simţit în inima sa fierberea si clocotirea
rugăciunii. Iar, din acel ceas, si când dormea si când era treaz, rugăciunea
clocotea în inima lui, îndulcindu-i sufletul, încălzindu-i inima si luminându-i
ochii mintii, ajungând să fie luminat astfel încât vedea cu ochii lui în
întunericul nopţii atât de bine, ca si când ar fi strălucit soarele în plină zi.
Si, de multe ori se ridica si era purtat prin aer cu trupul, ca un vultur.
Iar tâlcuirea acestei
istorioare ne arată că darul rugăciunii neîncetate a inimii se dă celui care
urcă în Vârful Athonului. Adică primeşte de la Dumnezeu măsura deplinătăţii
rugăciunii inimii acela care petrece o vieţuire înaltă, neprihănită si curată.
Aceasta este o vieţuire chinuitoare pentru trup, dar odihnitoare si
mângâietoare pentru suflet. O vieţuire care înaltă mintea la cer, precum este
înălţat Vârful Athonului între nori.
