MINUNEA
DESPRE PREOTUL CARE A TRAIT 370 ANI CATERISIT DE UN INGER
In vremea cand l-a marturisit pe Hristos
Sfantul Mare Mucenic Mercurie (secolul al IV-lea), era un preot intr-o cetate
mica, betiv care mai intotdeauna sedea la carciuma cu betivii. Intr-o zi, o
slujnica trimisa de un boier al cetatii aceleia a venit la casa preotului si afland numai pe preoteasa i-a zis:
-Unde este Parintele? - Nu stii
ca este la carciuma a raspuns preoteasa. Stapanul meu m-a trimis sa-i spun ca
maine vrea sa faca Liturghie spre pomenirea parintilor lui, zise slujnica si
apoi pleca. Insa in acea noapte, fiind cufundat in betie preotul a cazut si in
pacate trupesti. Aceste pacate, dupa canoanele Bisericii Dreptmaritoare opresc
preotul de a mai sluji Sfintele Taine si randuielile bisericesti. Dimineata, venindu-si
in simtire preotul, a priceput lucrul ce-l savarsise. Preoteasa auzind unele
ca acestea s-a mahnit mult si a plans.
Dar preotul i-a
zis: -Taci, ca nu cumva sa ajunga la
urechile stapanitorilor unele ca acestea pentru ca ne vor pedepsi iar pe
Dumnezeu o sa-l imblanzesc prin marturisire ca este Indurat si Multmilostiv.
Atunci si-a citit putina lui pravila si rusinandu-se de boierul acela, s-a dus
sa slujeasca si la sfarsitul proscomidiei, cand a zis rugaciunea: ,,Dumnezeule,
Dumnezeul nostru Cel ce Painea cea cereasca…”, a venit un Inger ca sa savarseasca
Tainele si vazand pe preot i-a zis:
-O afurisitule de
Dumnezeu! Cum ai indraznit sa intri si sa slujesti Sfintele Taine? Nu stii ca
esti intinat si spurcat pentru pacatul ce l-ai facut in noaptea aceasta? Noi,
fiind netrupesti si fara de materie ne sfiim sa privim fata Fericitei
Dumnezeiri ci acoperindu-ne fetele cu aripile, stam cu frica inspaimantati iar
tu defaimand ai indraznit sa savarsesti Sfintele Sfintilor si cu gura voiesti
sa le mananci?
Atunci preotul a zis
catre inger;
-Fiindca asa ma infricosezi sa fii si tu
afurisit si o minune! indata i-au cazut aripile Ingerului si a ramas ca un om
in biserica iar preotul nestiind aceasta dupa Dumnezeiasca Liturghie a venit in
casa boierului si ospatandu-se in ziua aceea s-a intors la casa sa. Dupa cateva
zile a murit un om in acea cetate mica si au fost chemati mai multi preoti la
inmormantarea lui printre care si acest preot despre care ne este cuvantul.
Dar cand a venit randul
preotului cel betiv sa zica ecfonisul: ,, Ca Tu esti invierea si viata si
odihna…” o minune! mortul s-a sculat si a zis catre el:
Desi ai inviat morti insa
a pune epitrahilul sau a lucra ceva din cele sfinte nu vei putea, caci nu esti
vrednic.
Zicand mortul aceste
cuvinte a adormit iarasi iar poporul si preotii vazand aceasta minune
proslavita s-au spaimantat si au zis catre preot:
-Ce este aceasta minune
mare si infricosata? Atunci preotul cel vinovat si-a marturisit pacatul
inaintea tuturor iar ceilalti preoti, auzind de acestea, i-au zis:
-De acum, nu ne mai insotim cu tine. Fa ceea
ce voiesti! Ducandu-se acasa a zis catre preoteasa lui:
-Ce sa fac acum? Altceva
afara de cele preotesti nu stiu sa fac. Cum sa va hranesc? Decat numai sa mergem in alt loc, departe unde
nu ne cunoaste nimeni si acolo sa petrecem cealalta ramasita a vietii noastre.
Sculandu-se au mers in alt loc unde nu-l cunostea nimeni si slujea acolo.Si o
minune! dupa ce l-a afurisit Ingerul pe el, asa a ramas numai fata lui s-a schimbat inegrindu-se. Si
murindu-i preoteasa si copii el a trait 370 ani. In acel timp se afla in orasul
acela un mitropolit vrednic in cuvant si foarte drept. Si venind pomenirea
Marelui Mucenic Mercurie, unul din boierii orasului aceluia a facut praznuire
la pomenirea Sfantului si a chemat si pe mitropolit si printre cei de fata se
afla si preotul cel afurisit. La masa, arhiereul a inceput sa spuna cu
amanuntime viata si patimirile Mucenicului celor ce ascultau iar acest preot, taind
vorba arhiereului a zis: -Preasfintite
Stapane, tu din carte stii viata si mucenicia Sfantului Mercurie, dar eu o stiu
mai bine, ca eram de fata si am vazut bine pe Mucenicul care se nevoia si
patimea. El era vecin cu mine si de multe ori am mancat impreuna cu el. Iar
arhiereul, auzind s-a mirat si privindu-l a zis: -Tu abia ai 40 ani si acum
zici ca ai vazut pe Sfantul? Ca de cand a marturisit el, sunt mai bine de 300
de ani. Nici nascut nu erai si zici ca l-ai vazut pe el? Iar preotul a raspuns:
-Adevarul zic si nu mint! Atunci
arhiereul a inteles ca este ceva cu el si luandu-l la o parte i-a zis: -Spune-mi
toate cele despre tine marturisind curat. Atunci preotul i-a spus toate cate a
facutcum a cazut in pacat si cum a fost afurisit de Inger si a ramas
nedezlegat. Apoi arhiereul i-a spus:
-Sa stii ca esti legat
de Inger si de aceea ai trait pana acum si vei trai asa mereu pana ce vei fi
dezlegat de Inger. Mergi dar la biserica aceea unde te-a afurisit Ingerul care
si acum se afla acolo fiindca unul pe altul v-ati legat. Preotul a zis: Preasfintite
Stapan nu pot sa fac aceasta pentru ca drumul pana acolo este lung si bani
cheltuiala nu am si nici cal de incalecat. Atunci arhiereul ia zis: -De nu vei
merge acolo, nici nu te vei sfarsi nici Ingerul nu se inaripa ca sa zboare la
Ceruri. Apoi, milostivindu-se de el, arhiereul ii zise iarasi: -Fiindca zici ca
nu ai bani de cheltuiala, eu voi face mila cu tine si-ti voi da cele de
trebuinta si cal de incalecat si voi merge si eu impreuna cu tine. Gatindu-se
indata, au purces la drum si ajungand la asezarea unde locuise preotul n-au
aflat nimic acolo, nici casa nici altceva fiindca cetatea cea mica se pustiise.
Si a intrebat arhiereul: -Acesta este locul de unde vii? -Acesta este, dar s-a
pustiit, Preasfintite Stapane, a raspuns preotul. -Nu cunosti unde a fost
biserica? a intrebat arhiereul. Iar preotul, privind printre copacii care
crescusera din pricina lungimii vremii, a zis: -Socotesc ca acolo unde sunt
copacii aceia. Mergand acolo, au aflat locasul daramat,fara numai putina parte
din Sfantul Altar care ramasese. Dupa ce au descalecat de pe cai a zis
arhiereul: -Mergi in Altar! Si intrand preotul in locasul Altarului a
aflat pe Inger sezand acolo si i-a zis Ingerul: -Inca traiesti sarmane preot? -Da, traiesc. Dar tu, tot aici stai? A zis
preotul. -Bine ai venit! Hai sa ne iertam amandoi zise Ingerul. Atunci preotul
a zis Ingerului; Binecuvinteaza, sfinte Ingere al lui Dumnezeu si ma iarta! Dar
Ingerul a zis: -Iarta-ma tu mai intai pe mine si apoi eu pe tine. Ca de te voi
ierta eu intai, tu te risipesti deindata, si eu voi ramane legat. Atunci
preotul a zis: -Dar daca te voi dezlega eu mai intai, tu iti vei lua aripile
tale si vei zbura la Cer, iar eu voi ramane legat. Ingerul a raspuns: Ma jur pe
Scaunul lui Dumnezeu cel nemiscat, ca nu te voi lasa legat! Iar arhiereul, stand afara auzea toate. Atunci
preotul a zis catre Inger: -In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
sa fii iertat de mine pacatosul. Si indata, o minune! Ingerul s-a inaripat si
zbura catre Cer si a zis si el catre preot: -Sa fii si tu iertat preotule! Si
mai inainte de a ispravi cuvantul, oasele preotului s-au facut gramada in locul
in care statea. Atunci arhiereul a zis catre Inger: -O sfinte Ingere, implineste-mi
o dorinta a mea, rogu-te canta-mi o lauda ingereasca pentru ca sa aud si eu.
Dar Ingerul a zis: -Aceasta nu este cu putinta caci in clipa in care vei auzi
glasul ingeresc te vei topi deindata ca nu poate trup stricacios sa auda glas
ingeresc si sa fie viu! Insa, fiindca ne-ai facut acest bine la amandoi, mie si
preotului asteapta putin pana ce mai voi sui la al treilea cer ca de acolo
cantand sa poti suferi. Si suindu-se Ingerul pana la al treilea cer, a cantat
un ,,Aliluia”. Iar arhiereul, din pricina dulcetii acelui glas, a cazut la
pamant ca un mort vreme de trei ceasuri si abia venindu-si in sine s-a intors
in eparhia lui. Si s-a scris istorisirea aceasta a preotului spre folosul
multora ca auzind si noi, cei lenesi, sa ne indreptam si sa ne facem mai cu
luare-aminte si mai osardnici spre toata fapta buna. Sa pricepem dar de aici ca
nu este altceva mai mare ca preotia. Dar cel ce este nevrednic de Dumnezeiasca
lucrare a Sfintelor Taine si nu se lasa de a sluji, de-l va afla moartea
nepocait se va osandi cu vanzatorul iuda iscarioteanul in muncile cele
nesfarsite. Iar noi, cei care citim acestea si le auzim sa ne ferim de tot
pacatul si mai ales de judecare a preotilor, facand voia lui Dumnezeu ca sa ne
invrednicim partii celei de-a dreapta, impreuna cu toti alesii Lui la a doua
Venire a Sa Amin.
