Sfântul Ierarh Glicherie Mãrturisitorul

vineri, 16 octombrie 2026

DACĂ E NEVOIE DE SÂNGE DE MUCENICI... NOI SUNTEM AICI!

Starețul Metodie - ESFIGMENU ULTIMUL BASTION

Athos, muntele minunat al Maicii Lui Dumnezeu, un loc unic în lume prin frumusețe, chipul viețuirii și moștenirea duhovnicească excepțională. 20 de mari mănăstiri, 12 schituri, foarte multe chilii și aproximativ 2000 de monahi. Trăim în epoca frățietății și a toleranței religioase, exprimată și trâmbițată în mediul creștin de la amvoane până la cele mai înalte tribune. Ecumenismul a preluat această sintagmă a toleranței creștine și a transformat-o într-un soi de „standard de aur”. De aici, dialogul interconfesional, împreună-slujirile, dragostea, toleranța, duhul păcii, îngăduința și frățietatea, oferite cu o generozitate aparentă tuturor marilor religii și mai ales confesiunilor creștine. Și totuși există excepții, dar nu așa cum vi le imaginați și nu față de cine știe ce facțiuni extremiste ultrareligioase.

Se întâmplă în prezent și nu oriunde, tocmai în Muntele Athos! Toleranța religioasă și îngăduința creștină sunt aici transformate în prigoană pe față, un veritabil război pornit fără milă, nu împotriva vreunor eretici sau păgâni, ci împotriva monahilor ortodocși. Ecumeniștii ortodocși îi prigonesc crunt, oficial și public pe zeloții ortodocși, acasă la ei, într-unul dintre cele mai sfinte locuri de pe acest pământ.

Mai mult, cenzura funcționează și ea la capacitate maximă. Pelerinilor nu li se spune nimic dacă nu întreabă despre acest subiect și atunci când o fac, li se servesc niște explicații mincinoase sau informații cenzurate care ocolesc problema reală. Pelerinii sunt îndepărtați prin retorică sau efectiv cu forța de poliție să nu ajungă la Mănăstirea Esfigmenu, ultimul bastion autentic al Ortodoxiei patristice din Muntele Athos. Care este natura și cauza prigoanei veți afla din acest interviu inedit, chiar de la starețul Mănăstirii Esfigmenu.

Doar analizând acest caz real și foarte dureros, orice suflet onest și bine intenționat, va înțelege minciuna din spatele propagandei ecumeniste. Mărturia părintelui stareț vorbește de la sine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm să comentați decent în limitele bunei cuviințe.

Canonizarea Sfântului Ierarh Glicherie

Cu privire la actul canonizãrii, istoria vieţii bisericeşti ne aratã cã iniţiativa pentru aşezarea eroilor credinţei creştine în rândul sfinţilor, a fost dintotdeauna o trãsãturã particularã a poporului credincios. Evlavia poporului a fost aceea care a identificat pe adevaraţii sfinţi. În cazul canonizãrii Mitropolitului Glicherie Tãnase (1891-1985) fondatorul şi conducãtorul spiritual al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, lucrurile s-au petrecut într-o manierã aparte. Acest mare luptãtor pentru biruinţa adevarului de credinţã, a fost tot timpul considerat de popor ca un sfânt, datoritã pildei vieţii lui morale şi duhovniceşti. Viaţa lui a fost închinatã în întregime progresului spiritual al Bisericii şi îngrãdirii ei faţã de curentele novatoare, care s-au dovenit a fi cauza a nenumarate suferinţe.Pornind de la acest fapt la propunerea Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit Vlasie, Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sfântul Sinod în şedinţa din 14/27iunie 1992 a aprobat dezhumarea rãmãşiţelor pãmânteşti ale Mitropolitului Glicherie Tãnase, în vederea observãrii stãrii lor de conservare. Acest eveniment a avut loc la data de 15 iunie 1992, chiar în ziua când Mitropolitul Glicherie trecuse la cele veşnice, sub directa supraveghere a Î.P.S. Vlasie. S-a constatat cã osemintele au rãmas nealterate şi, în urma cercetarilor de rigoare, nu s-a observat nici un semn care sã dovedeascã faptul cã nestricãciunea s-ar datora altor cauze.Având în vedere sfinţenia vieţii sale, recunoscutã de toţi, cât şi mãrturia grãitoare a sfintelor moaşte, Î.P.S. Vlasie a decis instituirea unei comisii de studiu şi investigaţie, pentru cercetarea şi constatarea condiţiilor care permit canonizarea.Pentru ca raportul acestei comisii sã fie cât mai elocvent şi sã reflecte cu exactitate veridicitatea faptelor sãvârşite de Mitropolitul Glicherie, cât şi a persecuţiei suferite de-a lungul vieţii, din rândul comisiei au fãcut parte clerici, care l-au cunoscut personal pe Mitropolitul Glicherie, trãitori ai tuturor evenimentelor, care i-au marcat viaţa.Activitatea comisiei cu privire la cercetarea şi organizarea canonizãrii Mitropolitului Glicherie s-a desfãşurat pe o perioadã de trei ani, 15 iunie 1992- 15 iunie1995.Condiţiile de fond care permiteau trecerea Mitropolitului Glicherie în rândul sfinţilor, cât şi venerarea lui prin slujbã şi cult, erau îndeplinite întocmai în cazul de faţã. Ele fãceau referire la ortodoxia neîndoielnicã a credinţei sale, proslãvirea lui de cãtre Dumnezeu prin puterea de a suporta în numele credinţei, orice suplicii, puterea de a-şi închina viaţa celei mai desãvârşite vieţi morale şi duhovniceşti. La toate acestea se adaugã cea mai elocventã dovadã - existenţa nealteratã a rãmãşiţelor pãmânteşti, pe care poporul le venereazã ca pe Sfinte Moaşte.Raportul comisiei a fost studiat cu de-amãnuntul şi de cãtre celelalte Biserici-surori, Biserica Greacã de stil vechi, Biserica Bulgarã de stil vechi, Biserica Rusã din diaspora, Biserica Sârbã etc. În urma cercetãrilor toate dintre Bisericile prezentate mai sus şi-au exprimat acordul deplin în vederea sãvârşirii canonizãrii Mitropolitului Glicherie.Sãvârşirea actului de canonizare a Mitropolitului Glicherie, prin care acesta a fost trecut în rândul sfinţilor a avut loc la M-rea Slãtioara, în ziua de Duminicã, 14/27 iunie1999, data de prãznuire pentru noul sfânt, fiind chiar ziua când a trecut la cele veşnice, 15/28 iunie. La canonizare au luat parte reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori (de stil vechi) de peste hotare. Actul canonizãrii a debutat cu o priveghere de toatã noaptea, dupã care a urmat Sf. Liturghie arhiereascã la care au luat parte toţi clericii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România cât şi ceilalţi reprezentanţi de peste hotare. Moaştele Sfântului Glicherie au fost aşezate în racla deschisã, iar dupã procesiunea cu sfintele moaşte în jurul Bisericii, acestea au fost expuse în Biserica Mitropoliei Slãtioara, spre închinarea şi sfinţirea credincioşilor. Astãzi moaştele Sfântului Ierarh Glicherie Mãrturisitorul sunt venerate de mulţimea dreptcredincioşilor, care închinându-se şi rugându-se cu credinţã, nu sunt lipsiţi de îndeplinirea cerinţelor spirituale sau chiar materiale, precum s-a dovedit în numeroase rânduri. Deşi mutat la cele veşnice, Sfântul Ierarh Glicherie a fost şi rãmâne pentru totdeauna în mijlocul nostru, a celor ce-l venerãm şi-i cerem ajutorul, lucru dovedit prin minunile sãvârşite de Dumnezeu prin mijlocirea lui.

Pagini

vineri, 16 octombrie 2026

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu